BLOGGER TEMPLATES - TWITTER BACKGROUNDS »

sâmbătă, 31 octombrie 2009

Astazi vad partea plina a paharului

Cu lacrimi in ochi ,de fericire si recunostinta, cu tristetea toamnei ce inca nu s-a transformat in iarna ,cu bucuria de a te fii intalnit, ca sa am cui povesti, ce am facut astazi ,cu infinita gratitudine pentru mister si cu splendoarea de a culege ramasite din puzderia ta de imaginatie ,cu plamaninii curati ,spalati ,ca sa-ti pot simti rasuflarea de la mii de kilometri ,iti spun :

- astazi m-am trezit cu rasuflarea catelului meu in ceafa, il iubesc 
-mai stau putin si primesc un cadou de la orange ,imi dau cadou posibilitatea de a vorbi cu doua numere cu un cent forever ,un cadou super ,
- carrfour imi trimite un plic in care imi spun ca daca  raspund la un sondaj si il trimit la ei imi dau cadou un cupon in valoare de 40 roni -super .
astazi am cunoscut-o pe prietena lui V ,o vad prima oara sant emotionata ,vine ,,imi aduce cadou o cafea jacobs ,un buchet de crini ,o cutie de bomboane rafaelo ,din alea preferate de mine cu cocos si alune la mijloc dulci ,dulci, fata e finuta ,frumoasa ,cu mult bun simt ,zambreata ,cu niste dinti albi si mari si frumosi identici cu ai lui V ,si nasul il au la fel si culoarea ,ochilor si culoarea parului ,aceeasi inaltime ,doamne ce-as mai putea dori? ,e minunata ,V pleaca cu ea la munte azi ,acum cand iti scriu au ajuns de mult ,au gasit via plina de struguri ,au facut must si vecina de acolo tocmai le daduse un cos de rosii ,doamne iti multumesc 
-plec in oras, reusesc sa ma incadrez in trei ture pe care le am de facut sa ajung si pe la librarie la Eminescu sa rasfoiesc niste carti fabuloase ,sa vad o expozitie a unei colege D-na Mariana C care are o mica expozitie acolo ,fug sa dau niste anunturi si brusc cand scot bancnota de 200 roni sa platesc am o revelatie:imi dau seama, mi se descifreaza inca  o farama din invizibil ,mi se explica un simbol ,macii ,tu stii ca pe bancnota de 200 roni, pe langa Enescu, e un buchet de maci ?,Eu nu stiam, in clipa in care i-am vazut mi-am dat seama ca au inceput sa se manifeste sincronicitatile ,sa se explice invizibilul ,stii totul e doar sa fii atent ,hai sa-ti spun despre ce e vorba -acum cateva zile ,cand asteptam un raspuns de la nasul meu  daca o sa-mi dea niste bani imprumut ,am facut o meditatie sa aflu raspunsul si in timpul meditatiei imi aparea un camp de maci si cineva care imi spunea :nu s-a hotarat inca ,depinde de acest camp de maci ,eu m-am gandit :mai ce sa fie macii? ,din
maci se fac drogurile, sa vezi ca asta are probleme cu drogurile ,ceva cu nepotul lui ,o fii facut ala vreo prostie ,i-am zis si lui V atunci, mai nu  se stie daca ne da ,ca are probleme cu macii [droguri] .Astazi am fost pur si simplu stupefiata cand am vazut macii pe bancnota ,am realizat ca macii din meditatie pe care iti tinea la piept erau de fapt banii multi pe care ii are si pe care ii strange buchete ,buchete si pe care nu  mai vrea sa-i dea ,
-am multumit din suflet lumii invizibile pentru ca mi-a dezvaluit acesta lectie miraculoasa ,faptul ca am descifrat un simbol din meditatie e mai important decat daca mi-ar fii dat toti banii sau mai bine zis face toti banii ,de acum am in mine cheia multor intrebari ,sant profund recunoscatoare ,Gratie Dios .
-plec din nou in oras ,imi iese in fata un choisc de ziare, la care gasesc din intamplare  Necuvintele lui Nichita Stanesu ,imi dau lacrimile de fericire ,aproape ca ma sfasie dorul si dragul de tine ,cu gandul la tine si aprope in genunchi de complexitatea trairilor si de toate darurile pe care le-am primit de la tine ,o cumpar si tie iti multumesc din tot sufletul ca asa mica cum sant eu, pe langa tine, m-ai acceptat sa fiu prietena ta ,tu care ai fii meritat sa fii cu zeii langa tine, m-ai acceptat pe mine .Te iubesc .si
 
aud nenascutul latrat al nenascutilor caini ,poemul lui Nichita, va fii pentru mine tot timpul crapatura din viitor prin care intra lumina in prezent .ce bine ca totul are o crapatura ,
 
-plec la Humanitas, sa caut ce nu gssisem aici la Eminescu si surpriza de proportii :maine apare Coelho, ultimul lui roman si e festivitatea de lansare, sant invitata sa particip la o seara de lectura Coelho ,voi veni cu drag ,il ador pe Coelho ,e un initiat ,un frumos ,un profund si abia astept maine sa cumpar cartea ,dau sa plec si la iesire ma opreste o tanara draguta, care participase la un eveniment cultural - va rog primiti cadou un album de fotografie din partea mea ,il iau si multumesc pentru a cata oara pe ziua de azi,s-au revarsat toate binecuvantarile pe mine ,Doamne, esti maret ,sant coplesita.,imi iubesc clipa si strapung pentru azi tot raul, vad toata frumusetea care s-a coborat la mine ,universul incepe sa-mi raspunda frumos la frumosul din suflet ,am raspunsul ,asta e cheia !
-vin acasa si M ma astepta cu un concert de Leonard Cohen ,il ascult ,cu inima facuta tandari ,sfasiata de sublim si iubire, Doamne e magnific omul asta si eu care astazi parca am renasut din cenusa ,te rog sa-l asculti ,il vei iubi instentaneu ,uite un rand dintr-o poezie de a lui -cand nu te vezi ca fiind sacru singuratatea iti va soptii ca esti un pacatos.Mi se face pielea de gaina ascultandu-l ,strapung sfere si tai cerul razant cu aripile pe care mi le-a trimis si cand te gandesti ca totul e doar la o rasucire de buton ,ai schimbat butonul si asculti muzica sferelor, nu manelele pamantenilor.

-deschid calculatorul si esti tu ,tu draga mea dupa atatea zile ,astazi cand m-am gandit atat de mult la tine ,ce sincronicitate ,nu?si ma intrebi dulce ce fac .
- cu sufletul plin si desi e tarziu si ar trebui sa dorm 
-iti scriu


sant fericita si asta e prima zi din restul zilelor mele fericite ,de acum ma voi concentra sa vad doar binele 

-e mult mai placut 

-dorm si sant sigura ca maine cand ma voi trezi o sa gasesc un mesaj de la tine, un dar sau un zambet 
-noapte buna iubire.multumesc pentru tot scutul meu protector ,te iubesc.

-si maine ma asteapta multe daruri si multe locuri pe care sa le descopar si multi oameni pe care sa-i iubesc ,asa se misca energia acum la unii.
sper ca tu esti mult mai bine ca mine ,nici nu ai avea cum sa fii altfel ,ti-am trimis o raza de bine ,o vezi?

vineri, 30 octombrie 2009

Andrei Plesu in Japonia


Orice calatorie e o experienta a diversitatii. Dar foarte putine mijlocesc saltul de la diversitate la diferenta. Una e sa te misti in variatiunile multiple ale aceleiasi teme, alta este sa te simti catapultat pe o alta planeta.
   Ca, de pilda, cand calatoresti in Japonia.
   N-am fost niciodata in Africa, in Australia sau in Caraibe.
   Pentru mine, Japonia ramine, de aceea, tot ce poate fi mai altfel, mai
neasimilabil, mai "strain".
   Te poti simti strain in Indonezia, parcurgind drumul de la Jakarta la
Jojakarta, asa cum se simte strain orice european "civilizat" intr-o enclava arhaica si, pe deasupra, asiatica.
   Te poti simti strain in bucataria chineza, in coloritul, moravurile si inocenta americane, sau in expresia lingvistica a Ungariei vecine, din care nu poti selectiona nimic cat de cat familiar.
   In Japonia insa alteritatea e radicala.
   Te misti in spatiul unei alte umanitati, al unei lumi paralele.
   Nimic nu seamana cu ce stii. Nici macar asemanatorul. ..
   N-am sa fac demonstratii pretentioase, de morfologia culturii. Nu Spengler, nu Frobenius, nu Blaga... Am s-o iau de jos, de la obiceiuri curente, de la cum stai la masa si cum duci la gura, de la bai si closete.
   Trebuie sa incep prin a recunoaste ca baile sunt, in mai toate hotelurile lumii, suficient de diversificate tehnic ca sa ceara, odata ce te-ai instalat, cateva momente de studiu si acomodare. Caldul si recele, cada si dusul, reglajul jetului, plus tot felul de mici ingeniozitati si nuante locale tin spiritul in alerta si produc, in faza inaugurala, accidente mai mult sau mai putin picante: te uzi, te arzi, te sperii.
   Fata de ceea ce poti pati in Japonia, toate acestea sunt insa bagatele, mofturi.
   Am avut parte, de pilda, intr-un hotel hiper-modern, de o experienta unica: closetul avea aspectul unui scaun de cosmonaut, cu spatar reglabil, brate late acoperite de micro-computere, beculete albastre si rosii, in perpetua scintilatie, si orificii amplasate scandalos, in cele mai amenintatoare unghiuri.
   Obiectul m-a confiscat definitiv, deindata ce am intrat in baie L-am cercetat indelung, ca pe o finalitate fara scop, terorizat totusi de ideea ca scopul poate oricand sa apara, ca un imperativ categoric.
   Atractia maxima o reprezentau, fireste, numeroasele butoane de pe bratele scaunului, insotite de inscriptii in japoneza.
   Am reflectat cateva clipe, am evaluat riscurile si, in cele din urma m-am aruncat in necunoscut.
   In fapt, necunoscutul s-a aruncat asupra mea, ca o ghionoaie isterica, ca un balaur multicefal.
   Odata pornit, mecanismul functiona - ca progresul insusi - dupa legi fatale.
   Intr-o clipita, intreaga baie a devenit un amplu spectacol de sunet si lumina.
   Eram inconjurat de arteziene torentiale, de tipurituri si haiku-uri indescifrabile, de complexe miscari de revolutie si rotatie.
   Nu doar closetul raspundea incultelor mele comenzi, ci toate robinetele incaperii, oglinzile, peretii, pardoseala.
   Proportiile odaii, eclerajul, inclinatia obiectelor anexe, toate se modificau imperturbabil, sub privirile mele amarite, filtrate de incontrolabile perdele de apa.
   Am simtit, impietrit ca ma indrept spre un final imprevizibil. Mi se parea ca de acest closet, de electronicul sau delir, depinde brusc soarta omenirii. Ca pot declansa cutremure, inundatii, ploi de meteoriti, glaciatiuni. Ca, poate, fara sa vreau, am dat peste misterul facerii in cea mai pura (si sordida) varianta materialist- dialectica: o stangace apasare
pe butonul gresit, intr-un originar closet galactic.
   Din fericire, la un moment dat, toata harmalaia a incetat.
   Am stat un timp nemiscat, ca sa nu starnesc vreo recidiva, si m-am retras apoi, sfarsit, in dormitor, unde atmosfera era pasnica: numai, sub pat, o lumina spectrala, care iti lumina papucii ori de cate ori lasai picioarele sa-ti atarne perpendicular pe mocheta. S-ar zice ca fata de acest abuz tehnologic closetele traditionale sunt de o paradiziaca
simplitate. Nu in Japonia.
   In programul calatoriei mi-a fost introdusa, ca o favoare, ca un deliciu pitoresc, si o noapte la un foarte scump hotel traditional.
   Regretatul meu amic, Theodor Enescu, pe atunci director al Muzeului National de Arta, a fost prima victima a acestui episod.
   L-am pierdut, scurt, intr-una dintre toaletele aliniate langa receptie. Omul incerca sa iasa, dar ceva, un procedeu ritual, incalcarea unei anumite succesiuni a gesturilor, il tinea blocat. Cabina cu pricina includea tot felul de scule si recipiente de lemn care, printr-un sistem de scripeti, nu permiteau deschiderea usii decat dupa o anumita combinatie de miscari igienice, alternand balansul cu rasturnarea, rotirea si clatirea...
   La randul meu, am incasat prima trauma cand, intrind in camera care imi
era rezervata, n-am vazut decat un paralelipiped gol, fara nici o piesa de
mobilier.
   In mintea mea ingusta, de european rasfatat, lucrul care nu poate lipsi
dintr-o asemenea camera este patul. Intri, te intanzi putin, iti desfaci
bagajul, rasfoiesti pliante s.a.m.d.
   Aici nimic.
   Am privit nelinistit spre batrana insotitoare care lucra pe post de
"bagajist" si i-am dat de inteles, prin semne limpezi, ca nu pricep cum e
cu dormitul. A scos imediat dintr-un perete o rogojina de lux, pe care,
insa, s-a grabit sa o reintroduca in lacasul ei "de zi".
   Am reluat, alarmat, pantomima: vreau sa ma intind acum, pe loc, chiar
daca nu ma culc inca.
   Nu, mi-a pantomimat, in replica, cu o blanda cruzime, interlocutoarea
mea - ziua nu dormim, nu ne intindem. Ziua stam pe jos, cu picioarele
incrucisate si umblam de-a busilea.
   Spre seara, m-am hotarat sa cer de mancare in camera. Alesesem, mai
curand la intamplare, ceva in care identificasem cuvantul "vitel". A aparut
o fosta gheisa, destul de obosita si m-a invitat in baie, adica intr-o
camaruta ingusta, cu o copaie de lemn patrata.
   "Nu - zic - nu baie! Mancare! Vitel, care va sa zica! Papa!"
   "Ba, din contra - imi semnalizeaza, cu un suras buddhist, preopinenta -
mai intai baie! Papa la urma!"
   Dupa cateva trecatoare accese de demnitate, cedez: intru in
scaldatoarea de lemn; gheisa dupa mine! Se atine, ranjind, cu un manunchi
de nuiele aromate in mana.
   Refuz sa ma dezbrac, insista, nevasta-mea se intristeaza, gheisa e de
neinduplecat.
   Incropim, pina la urma ceva, un ritual incomplet ("interruptus? "), dupa
care am dreptul sa ma asez la masa, pe jos evident, dinaintea unei portii
de shabu-shabu. Asta inseamna: un platou cu felii subtiri din carne de
vitel cruda si o oala cu apa in care clocotesc legume, mirodenii si branza
de soia. Se ia, cu doua betigase, cate o felie de carne si se agita in
fiertura din oala, pana dispare tenta de crud.
   Gheisa ma asista draconic.
   Primul simptom al europenitatii mele e ca nu pot agita carnea in zeama, fara s-o scap dintre betigase.
   Decid, pragmatic, sa n-o mai agit, s-o tin pe loc pana vad ca s-a fiert.
   Gheisa devine nervoasa: n-am voie sa cad in imobilism; carnea trebuie agitata, altfel nu se patrunde cum trebuie de miresme. De cate ori incerc sa trisez, ma priveste sever si imi sopteste militareste: "Shabu-shabu! "
Trag concluzia ca "shabu-shabu" inseamna, pur si simplu: "agit-o!", "misc-o!", "stinga-dreapta! ", "hais-cea!". Cina se incheie melancolic, in insatisfactia partilor si cu perspectiva neimbietoare a unei rogojini medievale.
   A sta la masa dupa tipicul samurailor presupune oricum, pentru european, mai exact pentru incheieturile lui, o incercare dura, barbateasca: fara exercitiu, pozitia in lotus sau semi-lotus e o tortura, mai ales daca se prelungeste pe toata durata unei mese: anchilozeaza
picioarele, rastigneste coloana si distruge apetitul.
   Mi-l amintesc, din nou, pe Toto Enescu, pe post de victima.
   Fuseseram invitati sa participam impreuna la o ceremonie a ceaiului. La sfirsit, Toto, si asa chinuit de dureri osoase, avea dificultati sa recupereze postura bipeda: era ca un nod ud, de nedezlegat. L-am dus la masina sub forma de statueta de bronz, un Buddha chircit, in pozitie de rugaciune.
   Un alt patit fusese Gabriel Liiceanu.
   Invitat la masa de un profesor din Kyoto , specialist in Zen, a inteles repede ca are de trecut o proba grea. Trebuia sa stea cuminte cu picioarele sub el si sa manance din boluri misterioase, oferite de o oficianta care aluneca intre comeseni pe genunchi. Dupa scurt timp, filosoful roman a simtit ca pierde controlul membrelor sale inferioare. Amortite, strabatute
de mii de ace, ele ii confiscau intreaga atentie si asa hartuita de insolitul bucatelor si de discursul sibilinic al interlocutorului. (Gustul valah percepe anumite supe extrem-orientale drept extract de carpe si se obisnuieste greu cu ideea ca fasolea batuta se poate freca cu zahar pentru a deveni desert). Trebuia, fireste, facut ceva! Trebuia schimbata pozitia, pastrand, totusi, aceeasi stilistica, de vreme ce a cere un scaun era exclus.
   Gabriel s-a hotarat, prin urmare, sa-si adune picioarele in asa fel, incat sa-si poata sprijini sezutul pe calciie. Dupa chinuitorul "lotus" dinainte, noua postura parea mantuirea insasi. Dar numai pentru cateva minute. Calcaiele nu sunt nici ele antrenate sa suporte intreaga pagoda a
corpului. In plus, o apasare disproportionata suprasolicita, in aceasta pozitie, degetele indoite ale picioarelor. . Sufocat de durere si de sudori barbare, prietenul meu a adoptat, intr-o incercare disperata de a iesi la liman, o noua atitudine, de o riscanta radicalitate: s-a asezat pur si simplu in genunchi, cu trunchiul drept, dominand - fara autoritate - fapturile gracile ale celorlalti, pentru care "lotusul" nu parea sa creeze dificultati. Scena avea, probabil, in ochii celor de fata, ceva patetic.
   Liiceanu trebuie sa fi aratat ca un taran de Octav Bancila, exploatat, obidit, flamand, cazut in genunchi dupa o rascoala ratata.
   Dar cat poti rezista in genunchi, daca n-ai practica zilnica a penitentei?
   Mai ramasese o singura varianta. Neortodoxa, greu integrabila tabietului nipon, dar parca mai confortabila: pozitia "Lorelei". Te lasi binisor pe o parte, sprijinit intr-un cot, ca fecioara pe pajiste...
Japonezii au contemplat cu discretie tot acest program gimnastic, la capatul caruia victima a iesit din joc, lichidata. Si cotul amorteste! "Un scaun! Un regat pentru un scaun!" - striga mut fiecare madular al filosofului. Nu exista alta solutie decat abandonul. "Vai, ce gradina
frumoasa aveti!" - a gemut Gabriel iluminat si, ridicandu-se, a pornit,
tam-nesam, s-o viziteze, lasandu-si amfitrionii cu lingura la gura, intre doua imbucaturi.
   Am facut o experienta asemanatoare cativa ani mai tirziu, cu acelasi profesor, de-a lungul aceleiasi ceremonii culinare.
   Prevenit, am incercat sa rezist pana la capat, cu pretul unei perfecte obnubilari intelectuale.
   Nu stiu nici pana azi ce mi s-a spus in timpul dejunului.
   Ceea ce, de altfel, seamana cu o clasica experienta Zen. Ca disciplina spirituala, Zen e arta de a sta, de a sta cum trebuie, asa incat corpul tau, duhul tau, lumea din jurul tau si universul intreg sa intre in ordine. Esential in acest efort e ca crisparea efortului, efortul ca program, sa lipseasca.
   Constiinta trebuie eliberata de rationalitate si de premeditare.
   In cazul nostru, al lui Gabriel si al meu, doi calatori din Far East-ul european, esecul era perfect. Reusisem sa stam prost, cu ochii scosi de efort, constienti de neputinta noastra si incercand sa o dominam rational. Facusem totul pe dos. Buddhismul Zen ne da insa voie sa spunem ca e si aceasta o cale. Calea romaneasca: stai stramb si judeci drept. Stai cum da
Dumnezeu! Stai cum poti! Asta-i situatia! In definitiv, nici japonezii astia, care pot sta ceasuri intregi incremeniti in proiect, nu sunt in regula.. Sa se mai miste si ei nitel, sa dea semne de viata. Vorba gheisei mele: "Shabu-shabu! "









.

Pictorul Arsene Boca

Mereu am pictat ,sant preot dar si pictor si frescele sant pasiunea mea ,sfinti ,imparati ,oameni obisnuiti ,toti imi sant la fel de dragi si pun pasiune in desenarea lor pe perete, sa iasa ca intr-o poveste spusa cu talc. .Culorile aurii  si lumina haloului lor, pe care o fac mereu si mereu cu slah-metal ,aurul pictorilor ,niciodata nu ma plictiseste ,privirea lor  e cea mai importanta misiune dintre toate ,sa redau privirea ,adancimea sau superficialitatea ,tristetea sau bucuria .puritatea sau ipocrizia personajelor mele e cea mai mare provocare .Culorile pe care le folosesc in amestec cu huma peretelui miros a benzina dar totodata si a mucegai ,sub fiecare strat si substrat de culoare e alt miros si fiecare culoare miroase altfel de exemplu ,violetul chiar miroase a flori de gentianas ,galbenul e identic cu mirosul de liliac .
       In linistea bisericii de fapt se aud toate zgomotele mediului inconjurator ,de fapt aici am ajuns sa aud si cum se topeste zapada si cum creste iarba ; peretii ii simt dupa moliciune ,sant pereti de caramida care sant calzi ,desi sant reci si pereti de piatra pe care ii simt vii si-mi vorbesc ,desi sant impietriti ,fara suflare si grai . 
   In timpul pauzelor, cand imi mananc din straita codrul de paine si-mi beau ulceaua de vin, am de multe ori senzatia ca ma contopesc cu tot ,cu perete ,cu culori ,cu forme ,chipuri si eu ma transform in fresca si intru in ea ii dau sufletul meu si energia mea si o fac nemuritoare . 
    Pictatul frescelor din biserici e o parte importanta din viata mea si cred ca si in lumea de apoi tot biserici voi picta pentru ca ma simt minunat facand asest lucru .

joi, 29 octombrie 2009

Ecco

Cautam zilele trecute in niste caiete cu insemnari  de-ale mele, sa vad daca e ceva interesant printre ele de pus aici si am gasit o mica nota ,printre vrafuri de minunatii cu- nu uita ce mult ti-a placut cu ani in urma ,cand ai citit Moartea lui Habib ,da,imi amintesc, ce mult mi-a placut cartea aia cu povestiri sufite , despre traire, este colosala dar dincolo de Habib ,negustorul ce descopera adevarul si pe Dumnezeu ,murind sau in apropierea mortii ,povestea m-a dus cu gandul la cainele meu dragul Ecco ,Dragului Ecco ii dadusem acest nume ,.cu toate ca era considerata de ceilalti o impietate, dupa numele celebrului scriitor pentru ca fata unei prietene de sange de-a mea il adora pe sud-american si cum eu o adoram pe prietena mea  si tot ce era legat de ea, bietul caine s-a pricopsit cu un nume celebru din fasa si poate si din cauza asta a legii rezonantei cu  nume de celebritati ,micutul meu a facut tot ce era caineste posibil ca sa ajunga demn de numele pe care il purta [chicotesc si acum cand imi amintesc cum il strigam in parc Ecco ,Ecoo si mai era cate unul care intorcea capul -semn ca literatura sud-americana nu e domle prea  apreciata de masele largi si nici prea usor recunoscuta de public -ceea ce imi dadea un sentiment de liniste ,de siguranta ca nu ma fac de ras sau sa ma ia cineva la rost ,de ce domle i-ai pus asa nume? va dati seama daca i-as fii pus numele Guta ca m-ar fii mazilit minoritarii in parc ?,doar e evident ca toata lumea stie cine e Guta de la vladica la opinca si nu as  fii putut sa -l camuflez asa de bine si  perfect ca pe Ecco ,bine ca nu -i placeau fetei manelele ca altfel ma auzeati strigand prin parc vre-un nume de asta caraghios  ca salam de la  barbulesti sau minune .] 
Revin la Habib ,omul care descopera adevarul si pe Dumnezeu murind si gandul- mi aduce in fata un vis cu Ecco ca o pompa peste o chiuveta infundata asa de bine mi se pare ca se mufeaza cele doua Ecoo si Habib ,deci sa incep odata . In realitate era noaptea de dinaintea primei mele expozitii [impreuna cu prietena despre care am scris zilele trecute in Dans ] ,in vis Ecco mi-a trimis un vis pe care nu am sa-l uit niciodata ! In realitate eu aveam o expozitie de la care vroiam la  vremea respectiva ,sa obtin gloria pamanteasca si el Ecco ,pardalnicul, mi-a trimis un vis in care imi vorbea de originea sufletului .si de nemurire .Acest caine a murit curand dupa acest vis ,foarte tanar ,deoarece eu cu plecarile si venirile mele continue nu am putut sa-l ingrijesc indeajuns si o doctora batrana i-a gresit doza la un tratament ,am stat cu el internata la terapie intensiva la ilioara trei zile dar nu a putut fii salvat a asteptat sa adorm eu ca sa poata sa moara ,ca eu urlam ca apucata cand incerca sa plece si-l intorceam din drum mereu ..M-am invinovatit foarte mult si am suferit enorm cand a murit ,nici cand a murit tata n-am plans asa !!! [de fapt cand a murit tata -aveam 17 ani ,am plans foarte putin pentru ca am dus o viata groaznica alaturi de el - astazi imi dau seama ca viata aia a fost cel mai mare dar posibil si am ajuns sa -l iubesc si pe tata .] De Ecco nu am putut sa ma mai despart si face parte firesc  ca si aerul din curtea mea ,pentru ca l-am ingropat in gradinita si acolo, acum a crescut un corcodus imens -s-a transformat ,viata l-a dus mai departe .corcodus din care bineinteles ca nu mananc ,pentru ca am gastrita, nu din alte considerente pentru ca in fond ce insemna- a fii comestibil ?
 Comestibil inseamna a fii bun de mancat si sanatos de digerat Cum este viermele pentru broasca ,sarpele pentru porc ,porcul pentru om si omul pentru vierme '- Ambrose Bierce
  Revin la visul cu Ecco .In vis Ecco imi apare ca fiind foarte batran si vroia sa moara si eu alergam dupa el peste tot ,pe tot Pamantul sa-l impiedic -te rog ,spuneam incontinuu -nu muri ,te rog ,esti singurul meu prieten adevarat ,purul meu ,te rog  nu muri ,cred ca am alergat pe tot Pamantul dupa el .In final la ultima frontiera ajungem intr-un spital ,acolo o infirmiera l-a intrebat [cred ca era obligatoriu sa raspunzi, ca sa ai acces mai departe ,restul stateau bine mersi pe hol, in paturi ,habar neavand ca acolo e capatul lumii si al vietii, ei erau cei care mai vroiau sa se chinuie putin ]
 -Chiar vreti sa muriti Domnule Ecco?[era domn ,va rog nu dati cu rosii in mine ! si bineinteles ca si vorbea !]
-Da ! [ asta e tot ce vorbea ,nu stia decat da sa spuna la orice il rugam eu ca de ex ememplu : vrei sa stai o luna trist cat sant eu plecata ? sau vrei sa nu te pieptan vreo  2 saptamani si sa faci purici, ca eu nu am timp si nu am cum sa te iau de aici de la curte dintre pisici ,pasari si libertate ,vrei cu purici ? bang -da ... si tot asa .;] acum a fost prima si ultima data cand a spus da cand eu speram si-l imploram sa spuna Nu .
 I-a facut o injectie [ ulterior a murit de la injectie !] si a tras o draperie .Stupoare !Acolo era marginea Pamantului ,era capat de drum ,de viata si incepea Universul .El s-a aruncat acolo .Eu, nu am rezistat fara el si m-am aruncat si eu . Senzatia era coplesitoare ,de nastere a Universului  cu planete care atunci se nasteau ,se formau sau mureau instantaneu ,disparand in hauri ,cu sori ,cu luna ,asteroizi ,sateliti ,un intreg univers care atunci se forma , era nasterea lui .Era o fericire imensa de dincolo de viata, in moarte ,dar daca as fii coborat pana la capat ,in caderea aceea in hau, as fii murit si in realitate, nu doar in vis .Ecco s-a dus pana la capat ,eu nu am avut curaj atunci si m-am trezit .[ce e curajul si cand l-am descoperit o sa va spun ,poate, altadata deocamdata doar o mica definitie :curaj - este aproape o contradictie in termeni .Inseamna o dorinta puternica de a trai care ia forma disponibilitatii  de a muri ] In acea zi am avut expozitia ,care bineinteles ca nu a fost un succes ,baiatul meu la iesire de la vernisaj a fost batut crunt de 4 indivizi care l-au confundat cu un hot -la Rosseti in centru - nimeni nu a intervenit ,cu toate ca striga ajutor incontinuu ,eu eram cu invitatii undeva intr-un gang ,departe  de locul faptei si doar pronia divina l-a salvat si tehnicile de Karate ,si ulterior un pictor si o alta prietena - m-au discreditat total ca pictor ,ceea ce nu au inteles ei e , ca eu am reusit sa-mi implinesc destinul,spre deosebire de miliarde de oameni care habar nu au ce destin au, am reusit cu pretul unor sacrificii pana la os, sa aduc invizibilul de la 9 ani, vizibil la 30 de ani in viata mea ,sa aduci invizibilul in manifestare si materializare, cred ca e unul ,dintre cele  un miliard,de lucruri cu adevarat valoroase ,pe care il cere de la noi Creatorul [ pentru ca inseamna sa-ti asculti sufletul]si nu premii sau diplome sau recunoastere -astea le obtii daca esti la timpul si momentul potriviti ,unde trebuie si cu ce trebuie ,destinul meu a fost acea reflectare a invizibilui in vizibil,sa il fac cunoscut si pentru asta voi iubi pictura cat voi trai si o voi face ,sant un pictor de orice si chiar daca am luni sau ani  in care nu pictez, culorile se aseaza si mai bine in mine si de ar fii sa nu mai pictez niciodata, tot pictor as fii, pentru ca asa cum Nichita zicea despre  el ca  e- o pata de sange care  vorbeste , asa si eu sant o pata de culoare ce traieste, indiferent ce ar face .
 
 imbratisari calduroase din portocalii aurii ai pasarii arc 
ps aceasta postare i-o datoram lui Ecoo ,credeti-ma si cum ii promisesem ca o voi face ,ca o adevarata pasare arc ce sant, m-am tinut de cuvant ,ce absurd si gregar suna: promisiunile la mine sant lege ;dar chiar asa e in cazul meu .

miercuri, 28 octombrie 2009

Fantana Viselor

Pentru cei mai multi dintre voi ,transformarea va incepe in starea de vis .Visele vor deveni mai detaliate ,mai insufletite ,mai clare si coerente decat inainte ,diversi oameni vor patrunde in visele voastre ,pentru prima data .In vis veti face cunostina cu parti ale Sinelui care nu au putut fi acesate anterior .Visele ne ofera intelepciune ,dar noi le subminam puterea, printr-o interpretare limitata ,tragandu-le intr-o lumina prea puternica si utilizandu-le in folosul egolui ,pentru a-i intari perspectiva .Nu e de mirare ca uitam visele ; ele se impotrivesc amintirii ,intrucat nu doresc sa fie impinse in serviciul egoului .

Asa ca ,nu va impotriviti .Se formeaza o noua chakra ,Fantana Viselor ,plina de corectii aduse gandirii ,de rezolvari ale problemelor si de ghidare printre dimensiuni .E posibil sa adormiti si sa va treziti intr-o dimensiune diferita .Interpretarile voastre nu vor functiona .E posibil sa aveti senzatia ca nu santeti in firea voastra ,poate dezorientati .Aceasta senzatie va continua zile si saptamani ,in functie de disponibilitatea voastra de a capitula in fata schimbarii si a capacitatii de a asimila acest regim nou si bogat de Lumina  .Capitularea trebuie sa fie totala ,mai mult decat o simpla acceptare a faptului ca trebuie sa va schimbati gandirea -toate celulele corpului trebuie sa-si schimbe modul de a gandi .Trebuie sa infruntati instinctul de moarte in fiecare celula ,sa infrangeti iluzia mortii in fiecare celula . Este o mutatie dimensionala .Nu lasati ca vreo parte din voi sa ramana in urma . .

Ma transform

Zilele astea m-au durut toate cele ,familia mea e destul de ingrijorata de simtomele mele ,doctorul de familie mi-a dat pastile de tensiune si a zis sa-mi turez mai incet motorul -oare ce o insemna asta? eu nu stiu pentru ca mereu depasesc viteza legala in toate domeniile ,eu i-am linistit pe toti ,le-am zis ca si mine daca mor stiu ca am trait intr-o viata cat altii in 1000 ,asa ca nu am cum sa mor cel mult sa ma transform !
 Apropo ,zbor ,cheakrele mele se rotesc ametitor din crestet pana in talpi oare in ce ma transssfffffffff
http://www.bestmusic.ro/video/Jana_era_croitoreasa/Mihai_Margineanu__Ro_-id3195-it142882-l-1

timp en-gross si en -detail

Iertati-ma marite Timp ,nu am avut substanta necesara ca sa creez ce vroiati de la mine ,spun eu supusa vremurilor si timpirilor  
-Ba ,ai avut rasuna vocea spargand barierele spatiului  


-Dar ... nu am avut nici timp deajuns pana acum ,marite Timp ,indurare !
  
- Il vei avea ,iti dau tot timpul disponibil pe care il am si substanta necesara ca sa creezi odata ce ai de creeat ,iti ajunge asta?  


 -O da ,marite Timp, e mai mult decat suficient ,mai ramane sa gasesc ideea ... sper sa -mi ramana putin timp dupa ce o voi gasi ca sa o si materializez  
-Daca nici cu asta nu esti multumita nu-mi ramane decat sa-ti ofer eternitatea  
-Dar in eternitate locuiesc si creeaza doar zeii ! ma infiorati  
-Fato ,tine minte ,toti oamenii care lasa ceva in urma lor,care schimba ceva in viata lor sau a altora ,care iubesc tot ,inclusiv timpul  nemilos ce le sta impotriva , ies din mine si se muta in Tatal meu ,spuse vocea pierzandu-se in departare .... tine minte ... nu pierde timpul aiurea ci fa ce-ti doresti cu adevarat ,ca sa iesi din suferinta si entropie , implineste-ti misiunea !Pune Pasiune in ceea ce faci si o sa ai tot felul de timp la indemana ; linear ,circular ,dilatat,comprimat ,nici nu o sa mai stii cand trec pe la tine, asa de tare o sa arzi pentru  visul tau !

 -Multumesc pentru timpul acordat Marite Timp ,asta voi face cu Darul tau ,multumesc nespus . 

 
sursa foto ,muzeul Luvru ,Paris ,Franta

marți, 27 octombrie 2009

ma simt ca busuioc costel -tenorul

Cu toate ca sant doar trei zile de cand am deschis blogul , am sentimentul ca il am de multe luni si nu stiu inca nimic ce trebuie sa fac pentru promovarea lui ,poate aflu ,poate nu depinde cum o sa am chef zilele urmatoare .in orice caz ma simt ca Busuioc  Costel -tenorul  : n-as vrea nici cu orice pret sa ma bag in seama [ chiar daca au trecut multi ani pana a fost descoperit !] dar nici sa mor in anonimat - grea dilema . o sa mai las sa vad cum evolueaza lucrurile .
 Momentan innot singura in acest ocean al informatiilor dar ma simt foarte bine chiar si asa ,constast ca-mi place enorm sa scriu aici  cu toate ca timpul meu e limitat si ma simt ca surferul care a prins un val perfect ,sper doar sa nu alerg singura si sa ies pe locul doi .
deci continui ,ce ar mai fii de spus? ca sper sa iasa si in mica mea casa  virtuala soarele la fel ca si in relitate ,


Ganduri bune din portocalii aurii  de la pasarea arc

luni, 26 octombrie 2009

Pe vremuri ,tuturor oamenilor le era frica de moarte .Era ca un zgomot de fond permanent pe care nimeni nu-l putea uita nici macar o secunda .Fiecare stia ca la capatul tuturor faptelor sale se afla propria disparitie .Si aceasta angoasa umbrea toate placerile .
     Woody Allen ,un filozof american de la sfarsitul secolului  XX ,  caracteriza astfel starea de spirit care domnea in vremurile acelea :''  Cat timp omul va fii muritor ,el nu va putea sa fie cu adevarat relaxat "   
                                                  Manualul de istorie ,anul 2 ,curs elementar ,vremea amatorilor .,prima epoca .


Cand pensula devine carne


ochi cu caine mirositor atasat

duminică, 25 octombrie 2009

Cheile succesului 
 Fii precaut ... analizeaza-i pe cei din jur !
 
 
            In cursul ascensiunii tale spre succes ,vei intalni tot felul de adversari si victime .Daca separi corect aceste categorii ,vei avea succes fara sa fii silit sa faci prea mult rau nici uneia .Pe de alta parte in cazul in care te comporti orbeste cu oricine iti iese in cale ,te asteapta o viata plina de necazuri ,chiar presupunand ca ai reusi sa supravietuiesti .
 
 Capacitatea de a citi oamenii ,de a percepe repede cine ,ce si cum este ,constituie unul dintre elementele esentiale in dobandirea si pastrarea succesului . 
 
In absenta ei esti orb -risti nu numai sa dai in cine nu trebuie ,ci si sa iti alegi gresit  tintele .Inainte de orice ,analizeaza-ti victima sau adversarul ,strudiaza    s l a b i c i u n i l e    lor ,investigheaza -le doza de orgoliu si cea de nesiguranta de sine .In evaluarea adversarului ,nu trebuie niciodata sa mizezi pe ceea ce iti spune instinctul .Daca te lasi influentat de instinct vei comite cele mai grave erori .Observa-ti si urmareste-ti adversarul cat mai atent ,indiferent cat de mult timp consumi ,facand pe spionul .Deasemenea, nu te lua niciodata dupa aparente .Oricine isi poate ascunde rautatea  sub masca abilitatii ,invata sa patrunzi dincolo de fatada si sa sesizezi contradictiile . 
Oamenii sunt foarte diferiti si nu trebuie sa crezi ca reactiile lor ar fii identice .Unii dintre cei pe care ii inseli ori ii manipulezi nu se vor lasa pana cand nu se vor razbuna .
 Alege-ti  cu grija victimele sau adversarii ,nu comite gresala de a jigni sau de a incerca sa induci in eroare pe cine nu trebuie .

Dans ,               dans ,           dans 

 Fata, care sta de veghe in lanul de secara mai intai se intalneste cu Leea ,personaj caruia i s-ar potrivi ca nume - metafora -dans -

 Cu fiecare om in parte ,iti da iluzia ,ca danseaza alfel:
 Cu una dintre fice can-canuri ,cu cealalta un vals potolit ,cu mine un tango  dement si sincopat ,intrerupt si iar si iar inceput ,la nesfarsit ,cu Magda o batuta zdravana si atunci cand se intalnesc ,ciocnesc,interactioneaza sau aud una de cealalta ,cu profesoara noastra de pictura un fox -trott ,in care conduce cand una ,cand cealalta .cu ginerele ei o hora batraneasca  stanga-una ,dreapta doi ,ca asa-i hora pe la noi mai, mai,aprobandu-l si mergand in ritmul lui sau dandu-i impresia ca merge in ritmul lui -depinde de la caz la caz ,cu vecinii joaca dansul magicienilor  ,dansul iluziilor -cand e cand nu e[ prezenta - absenta ;draguta ,amabila ,intransigenta sau critica in alte situatii ,discreta sau barfitoare,amnezica sau atotstiutoare in altele] . 
                   
               Cu cei de la Asociatia pictorilor insa ,danseaza jocul Maestrilor - dansul din manastirile zen sau tibetane in care la sunetul unui corn sau gong incep incantatiile catre univers ,ruga ,tanguirea,multumirea,satisfactia dar si durerea ,revolta ca nu pot mai mult ,supunerea in fata vicisitudinilor  vietii ,libertatea de a face orice vor cu sinele lor ,puterea de a-si controla spiritul ,tactul ,diplomatia ,umorul ,ironia ,lauda celorlalti ,in felul asta dandu-le o mica speranta ca pot si ei ajunge la complexitatea dansului ei. 


         Talentul ei urias se vede peste tot dar intrebarea care se pune este  : unde este cea adevarata ?,in spatele atator masti .Cu toate ca, practic ,ea e un intreg univers de oameni si situatii ,cu toate ca ,credinta ei este efemera , rudimentara ,fara seva, asemeni unui dans ,oare aceasta femeie care are un talent urias -ramas nedescoperit si nevalorificat la timp -pacat ,oare aceasta femeie danseaza si pentru Dumnezeu ???
     Sau, pentru ca are ce spune in pictura, datorita multitudinii ei de fatete  si a posibilitatii de a-si exprima sentimentele cu ajutorul unui talent fabulos ,exista un fir rosu care strabate toate aceste stari de constiinta si atitudine ,oare o duc la iubire si inseamna iubire?
    Este una dintre cele mai ciudate si mai complexe fiinte pe care am cunoscut-o 
  Numele ei este dans ,asemeni cartii cu acelasi nume de Murakami 

O iubesc ...

                                                           invatatura pentru suflete avansate

   Iubirea neconditionata nu este  
o forta in spatiul timp   
  mai mult decat este ,
 in cadrul unui joc de sah,
 sau de fotbal,sau de hochei pe gheata .
 Regulile definesc viata in cazul jocurilor ,
 pe cand iubirea neconditionata 
 nu cunoaste nici o regula 
  




 Nu exista greseli.
 Intamplarile pe care le atragi asupra ta ,
 oricat de neplacute ar fii ele,
 sant absolut necesare pentru ca tu sa inveti 
 ceea ce trebuie sa stii .
 Fiecare pas pe care il faci este ca tu sa ajungi 
 la telul pe care ti l-ai propus .


 sunteti cu totii liberi sa faceti orice vreti sa faceti 


Daca darurile iti sant mici ,recompensa iti va fii pe masura ,
 Daca daruiesti universuri intregi ,
 Recompensa iti va fii imensa .

 -indrumar pentru Mesia ,Richard Bach ,

Cea mai frumoasa poezie 
  

                                                             Daca vrei sa nu te mai intorci 
                                                                                  de Ana Blandiana   

     
                    Daca vrei sa nu te mai intorci  
                         Fereste-te de matraguna-
                  Ea imi fura seara  glasul  
                         Si plange cu el 
                  Din urmele talpilor tale ;
                         Daca vrei sa ma uiti
                 Ascunde-te de luna -
                        Iti va aminti 
                 Cum am mers prin lumina ei 
                         Cu piciorele goale  ; 
                  Daca vrei sa pleci   
                      Ascunde-te de ploaie ,
                Fereste-te de ninsoare ,
                      Daca vrei sa ma uiti  
               Nu te apropia de mare ,
                       Inconjura marea,

              Nu te arata sub zborul pasarilor,
                        Fugi 
               De salciile cu pletele prelungi , 
                      Pana vei gasi locul unde te  
               Asteapta uitarea 
                       De tot ce-i viu ascunde-te, 
               O,dar  daca vrei sa pleci 
                       Daca vrei sa ma uiti ,
                Nu incerca sa mori ,
                          Mai ales nu incerca sa mori -
                Stiu sa cobor ca intr-o fantana 
                        Prin flori ...
  
               
   
                      Poeme 1984-2004 ,Humanitas 2005 ,pag 88

  







                             

 
contoare