Portocalii aurii ai pasarii arc

V iata ,fara dragoste este ca pomul fara apa .Mai intai pare ca nu i se intampla nimic rau unui pom neudat .Apoi frunzele incep sa i se ofileasca ,sa se albeasca ,sa imbatraneasca .Chiar o biata ramura imbatraneste fara apa .Asa si copilulsi adultul si batranul .Ofilirea in plan uman urmeaza cai ceva mai subtile decat aceea a copacului .Natura imbatraneste si se pierde pe sine in etape clare ,in mod limpede .Omul insa se ofileste  subtil fara ca el insusi sa-si inteleaga ofilirea E l nu moare fara dragoste dar nici nu traieste .Nu dispare in neant si nu se imprastie ca cenusa ,printre vanturi ,dar nici nu da rod .        Dragostea este o apa buna pentru suflet si pentru ca sufletul nu apare ca luna pe cer ,nici nu se vede in varful dealului ,c orizontul ,ne vine greu sa observam etapele ofilirii sau pe acelea ale infloririi .Omul se ofileste prin neintelegerea vietii sale si infloreste prin trairea ei .Un om fara de flori bantuie pe strazi laturalnice in sper...

“Universul este construit astfel încît să aibă grijă şi să-şi ghideze toate creaturile; păsările au radar, liliecii au sonor, iar noi avem ghizi. Cînd ne trezim cel de-al şaselea simţ şi învăţăm cum să ne conectăm la ghizii noştri angelici, vieţile noastre alunecă în mod natural într-un tipar în care totul este uşor şi fluent, în care sufletele noastre evoluează, ne îndeplinim scopul vieţii şi facem ca timpul petrecut pe Pămînt să fie extrem de plăcut”, spune Sonia Choquette în cartea “Întreabă-ţi ghizii”, apărută recent la Editura For You. Aşadar, omul nu este pe Pămînt ca o trestie în vînt, azvîrlită pe valurile înverşunate ale experienţelor umane! Toate fiinţele au “un înger păzitor”, descris şi acceptat de toate religiile lumii. Autoarea menţionată mai sus spune, între altele, că îngerii sînt singurele fiinţe celeste ce pot lua formă fizică pentru a veni în ajutorul oamenilor. Arhanghelii sînt acceptaţi şi invocaţi ca fiinţe luminoase, puternice şi prezente în viaţa de zi cu zi în ...

Povestea biblică a lui Iov descrie “drumul omului în experienţa vieţii”, semnificaţia bogăţiei omeneşti şi a pierderii acesteia, experienţa umană în siguranţa dată de ceea ce putem avea şi siguranţa cîştigată prin conştienţa a cine sîntem cu adevărat. Încercările prin care trece Iov sînt expresii ale unui drum iniţiatic pe care îl face oricine apare pe lumea aceasta. Viaţa însăşi este “Marele nostru vindecător”, căci nimic, absolut nimic din lumea aceasta nu ne poate vindeca mai profund, mai real şi mai adevărat decît experienţele vieţii. Numai prin experienţa pierderii şi a lacrimilor noastre ne regăsim smerenia, umilinţa şi recunoaştem limitele puterii omeneşti. Numai în faţa pierderii adevărate, care ne răneşte sufletul pînă la capătul durerii, cînd sîntem într-o stare extremă de nesiguranţă, cînd ne abandonăm mintea, pretenţiile, speranţele, aşteptările şi nebuniile minţii, ne apropiem de Dumnezeu. Experienţele dureroase de pierdere sînt îngăduite de iubirea lui Dumnezeu, tocmai pe...

Momentul în care simţim în noi inima bucuroasă, mulţumită sau profund liniştită este semn că ne aflăm în armonie cu toate energiile, fiinţele şi evenimentele din jurul nostru! Inima deschisă se transformă într-un soi de “semafor verde” pe strada experienţei. La polul opus, suferinţa e indiciul rezistenţei noastre la curgerea energiei, la armonie şi la echilibru. Suferinţa interioară (de orice natură ar fi ea) ne spune că ne opunem binelui care curge natural, firesc şi fără efort. Suferinţa ne spune că stăm prea mult la semaforul roşu, într-un blocaj pe care nu-l putem controla de vreme ce s-a produs. Şi, ce facem – oare – dacă ne-am blocat în trafic? Sigur, nu facem paşi negîndiţi, iraţionali şi lipsiţi de sens, cît acceptăm – mai întîi – situaţia. Aceia ce înţeleg că suferinţa nu-i altceva decît semnul unui blocaj în “traficul energiilor” încep să accepte suferinţa, înainte de a lua alte decizii. Enervarea, supărarea, frica, victimizarea şi toate tipurile de lamentări ne ţin, încă, în...

Reiau seria unor editoriale de importanta capitala scrise de Narcisa : Sensul regretului este acela de a îndrepta o eroare, un păcat, o greşeală. Să regreţi înseamnă să înţelegi că în trecut ai luat drumul strîmb, în loc de drumul drept, şi calea ceţoasă, în loc de cea senină. În regret se găsesc luciditatea şi intuiţia, recunoaşterea propriei participări la existenţă, a capacităţii proprii de a decide şi a face alegeri în viaţă. A regreta înseamnă a duce un sîmbure de lumînare peste faptele, gîndurile şi alegerile tale şi a îndrepta ceea ce a strîmbat sensul şi semnificaţia întîmplărilor de viaţă. Fără a îndrepta ceea ce a fost strîmb, regretul rămîne doar apă de ploaie, turnată peste un munte de pietre. Degeaba regreţi, dacă nu îndrepţi, şi degeaba te lamentezi, dacă nu acţionezi. La baza depresiilor umane se află cîrduri întregi de regrete. Depresia este un fel de a locui în trecut, acolo unde totul putea să fie într-un fel, dar a ieşit pe dos. Îţi pare rău şi suferi pentru că n-ai...

Copacii cresc fără a căuta în creşterea lor perfecţiunea. O crenguţă apare mai devreme, creşte mai repede, alta se naşte cu mult mai tîrziu. Ritmul fiecărei crengi are un cara­cter indi­vidual, dar toate cren­gile luate împreună fac un copac. Şi copacul nu este perfect, cum nici o crenguţă nu cunoaşte simetria, nu este ca un cerc, ca o linie sau ca un triunghi. Standardul este o invenţie a minţii omeneşti, nu una a naturii. Natura nu cunoaşte standardizarea, nu urmăreşte în existenţa ei perfecţiunea. Un munte perfect ar fi o figură geometrică. Ne-am plictisi de munţii perfecţi şi de malurile drepte ale mărilor în doi timpi şi-n trei mişcări, dacă ele ar avea formele perfecte ale figurilor geometrice. Ni s-ar face acru de atîţia oameni perfecţi, dacă natura ar fi prevăzut perfecţiunea formelor emoţionale. Însăşi creati­vitatea n-ar mai avea niciun sens într-un univers perfect. Numai oamenii visează neîntrerupt perfecţiunea şi fac tumbe, şi se fac clowni, şi se visează cei mai frumoşi, c...

Lumea se vede frumoasă numai dintr-o minte şi dintr-un suflet pline de frumuseţe. Mizeria, suferinţa şi durerea dispar din calea îndrăgostiţilor şi a copiilor doar pentru că dragostea din interiorul lor nu le poate percepe. Fără a fi fericit în tine, de unul singur sau însoţit, între cei patru pereţi pustii ai camerei tale ori în mulţime, fericirea nu poate exista. Starea de bine, starea de mulţumire şi de fericire sînt în interiorul tău. Altfel, nici o experienţă, cît de fantastică ar fi, nu ţi le poate clădi. Nici femeia zînă, nici bărbatul “soare”, nici aurul, nici diamantele sau banii nu au puterea să ţeasă fericire în sufletul sufocat de durere. Pur şi simplu, nefericirea nu poate vedea fericirea şi invers. Suferinţa nu poate vedea dragostea şi invers. Lumina nu poate vedea întunericul. Mintea înfricoşată nu poate observa pacea, iar mintea plină de ură nu are puterea de a percepe dra­gostea. Noi, oamenii, observăm diferite aspecte ale existenţei, care descriu – de fapt – cum ne s...

O schimbare majoră a minţii, dar şi a sentimentelor umane, o transformare spirituală autentică ar putea să înceapă şi să construiască în lăuntrul nostru un “om nou” pe fondul deciziei personale de a gîndi, a spune şi a face în fiecare zi, în relaţia cu oricine ceea ce ai dori pentru tine însuţi. Ce cuvinte şi ce fel de comportament ţi-ar mîngîia sufletul şi ţi-ar dezarma strigătul furios atunci cînd strigi la un alt om? Ce ţi-ar plăcea să gîndească, să simtă ori să facă omul căruia-i strigi un adevăr sau o minciună? Ce fel de comportament ţi-ar dezarma furia şi te-ar ajuta să te simţi mai uman, mai frumos în tine însuţi şi mai bun? Reflectează la ceea ce ţi-ar plăcea ţie şi fă astfel de cîte ori întîlneşti un om care strigă la tine. Ce ai vrea să facă un altul care te întîlneşte, dar pare că priveşte spre tine cu indiferenţă, cu ură ori cu neascuns dispreţ? Poate ţi-ar plăcea să zîmbească şi să te salute prietenos, chiar dacă nu te ridici la nivelul criteriilor sale de apreciere, de în...

Majoritatea oamenilor poartă în adîncul inimii dorinţa şi chiar nevoia stringentă de a fi apreciaţi. Un gunoier se simte încîntat dacă şeful îi laudă prestaţia. La fel şi un savant premiat pentru munca sa. Un copil îşi doreşte să-i fie apreciată străduinţa de a fi luat o notă bună, cum un politician trăieşte satisfacţia aprecierii pentru o iniţiativă bună! Dezaprecierea inhibă iniţiativele, creativitatea, capacitatea de a lua decizii şi afectează energia omului pînă acolo unde îl poate demoraliza complet. Din nefericire, mintea preia din mediu în mod contagios tendinţa de a dezaprecia, ceea ce face ca în jurul nostru să fie un adevărat “flagel”, iar oamenii – inclusiv noi înşine – să trăim stări intense de suferinţă şi de deprimare. Capacitatea de a aprecia este specifică minţii pozitive, integre şi tolerante, graţie conectării sale la adevăratele valori umane, precum iubirea pentru oameni, binele lor, dorinţa de a ajuta şi a încuraja. Trebuie să recunoaştem că fiecare om are şi aceast...

Orice gînd, orice idee, orice subiect la care ne gîndim, despre care vorbim, orice formă prezentă, fie un obiect, fie un om sau orice altceva emit un semnal energetic şi de aceea au capacitatea de a modifica prin prezenţa lor mediul energetic în orice loc, în orice moment. Dacă aţi privit cele două mari confruntări electorale care au fost în ultima vreme, aţi putut resimţi diferenţele energetice dintre ele. Prima – aceea cu trei candidaţi – a transmis o energie globală mai înaltă, mai pozitivă ce s-a transmis în psihicul a milioane de oameni. Cea de-a doua confruntare, însă, a indus o energie pe alocuri plictisitoare, dar mai ales o energie tensionată şi prea puţine – dar şi puţin consistente – momente de ridicare a nivelului energetic. Fireşte, dacă avem în vedere cele afirmate mai sus şi anume faptul că pînă şi un gînd poate schimba echilibrul şi dinamica energetică (iar acest lucru este unanim acceptat şi cunoscut în lumea spirituală), devine de la sine înţeles faptul că dinamica en...

Fiecare conştiinţă umană conţine deopotrivă lumină şi umbră, calităţi şi defecte, părţi luminoase şi părţi întune­cate, dar la unii devine mai puternică lumina, la alţii capătă putere întunericul! Capacitatea de a alege şi a decide în ce direcţie predomină majoritatea alegerilor şi a deciziilor noastre este “înnăscută”, aşa cum apreciază David Hawkins, care mai spune că omul vine pe lume însoţit de un cîmp energetic, în limita căruia se desfăşoară alegerile vieţii. Acest cîmp de energie ce ne acompaniază încă de la naştere este şi un cîmp al conştiinţei, în interiorul căruia sînt – deja – prezente provocările, problemele şi dificultăţile cărora trebuie să le facem faţă, ca şi energiile ce ne sprijină. Astfel, putem înţelege de unde provine capacitatea unor oameni de a gîndi pozitiv şi puterea de a vedea semnificaţiile optimiste ale unor situaţii de viaţă mai puţin plăcute, precum şi incapacitatea altora de a găsi semnificaţii fericite chiar în momen­tele fericite. Un cîmp energetic ce...

Noua spiritualitate a lumii afirmă că “mintea este inocentă” şi – pentru că nu are capacitatea de a face distincţia între adevăr şi falsitate – devine o pradă uşoară pentru cei charismatici. David Hawkins spune că “mintea nu poate face distincţia dintre adevăr şi falsitate” – cel puţin pînă atunci cînd se aliniază la principiile onestităţii şi ale adevărului, ceea ce marchează o schimbare majoră a vieţii omului în toate aspectele sale. Totuşi, acelaşi autor afirmă că 78 la sută din populaţia lumii trăieşte sub acest nivel, ceea ce face ca mintea unui procent uriaş de oameni să poată fi manipulată ori programată. Pînă cînd mintea atinge starea de onestitate, omul este mai degrabă condus de emoţiile sale, precum şi de aparenţele ce creionează portretul unei lumi pline de agresivitate, de violenţă, de mînie, de teamă, de nesiguranţă, incertitudine etc. Acestea sînt acompaniate de absenţa principiilor şi a alegerilor capabile să ducă omul către manifestări superioare, precum iubirea pentru...

În casa oricărui om, ca şi într-un birou sau la locul de muncă se găsesc lucruri inutile. Pixuri fără pastă, şuruburi îndoite, cuie răsucite, cărţi despre scule şi unelte pe care nu le citeşte nimeni, bucăţi de lemn, vase ciobite, linguri ruginite sau cine ştie ce alte obiecte şi ustensile se adună şi convieţuiesc alături de noi. De cîte ori încercăm să facem curăţenie printre acestea, mai găsim ceva ce pare demn să rămînă, încă, în existenţa noastră, prin sertare sau prin dulapuri, chit că n-am folosit lucrurile cu pricina de ani întregi. Tendinţa de a strînge lucruri devine reprezentarea sufletească a ataşamentului de trecut. Trecutul ne domină atunci cînd nu reuşim să aruncăm sau să dăruim lucrurile inutile, cînd preferăm să ne înconjurăm de ele şi chiar să ne sufocăm printre ele. Noi reprezentăm psihologic ataşamentul faţă de trecut şi prin această incapacitate de a renunţa la lucrurile care s-au strîns prin sertare, dulapuri, debarale, magazii, portbagaje, locuinţe sau grădini. ...

Cîteodată, cînd crezi că te-a părăsit norocul, tocmai atunci el te loveşte ori tocmai te curtează. Tu te zbaţi, te munceşti să schimbi situaţia, alergi şi plîngi sau disperi şi te simţi ca şi cum ai trăi ultima ta suflare sub povara loviturii, fără să ai habar ce noroc se ascunde în ghinionul tău. De exemplu, iubitul pentru care ai părăsi lumea întreagă alege să-şi pună papionul lîngă/şi cu altă femeie. Ce ghinion, ce suferinţă! Numai că, peste vreo cinci ani, afli că iubitul care te-a părăsit îşi căsăpeşte nevasta de trei ori pe zi, îngurgitează droguri şi alcool şi, în plus, nu se mai duce de multă vreme pe la muncă. Abia atunci îţi aduci aminte cum te-a lovit norocul în ultimul moment, în ultima suflare de clipă, în vreme ce tu îl tratai ca pe un biet şi netrebnic ghinion. Pentru noi este greu, chiar imposibil să înţelegem că-n viaţă este ca la clinica de chirurgie. Pentru ca stomacul ulceros să se vindece trebuie, mai întîi, să-i spinteci cu bisturiul şi asta înseamnă durere, opera...