compasiune II
Am mai primit niste mesaje frumoase ,dar asta, parca m-a coplesit,Multumesc iubita Doamna ,asa e cu metaforele ,intotdeauna e nevoie de un pic de exagerare, ca sa poti sa spui un dram de adevar . A fost odata o vreme in care cativa oameni erau miraculosi .Albastrii si plini de compasiune fata de greutatile intregului Pamant ,absorbeau rautatile ,tragediile si lacrimile tuturor ,.iar la sfarsit se adunau cu totii vibrand la unison cu Universul intr-un solfegiu incantator . Asa de mult i-a placut cerului culoare albastra si compasiunea ce se revarsa asupra celorlalti incat a hotarat sa fie amandoua ale lui . Sa fie cerul albastru plin de compasiune , Atata doar ca el este ... putin cam prea departe Ne-a ramas pasarea arc albastra si restul Universului . Noapte buna Doremi. semneaza Magdalena Busoiu ,scriitor