Paulo Coelho
Paulo Coelho De cand am citit „Puterea mitului" - in realitate un lung interviu acordat jurnalistului Bill Moyers – am inceput sa cumpar si sa devorez toate cartile scrise de Joseph Campbell (1904-1987). Imi amintesc ca am fost foarte impresionat de unul dintre raspunsurile lui: - Totdeauna ati crezut ca... sunteti condus de maini pe care nu reusiti sa le vedeti? - intreaba Moyers. - Totdeauna, raspunde Campbell. Daca iti urmezi visul, apuci pe un drum care a fost facut in asa fel incat sa poti dezvolta tot ce ai dorit dintotdeauna sa faci. Din acest punct, incepi sa intalnesti oameni care fac parte din vis, si usile incep sa se deschida. Desi fascinat de autor, stiam putin despre viata lui, pana ce ziarista Ruth de Aquino mi-a oferit un material foarte interesant, din care reproduc o parte: „Cand urmezi o facultate si nu faci ce doresti, incerci doar sa stii atat cat este necesar pentru a primi diploma. Si nu totdeauna asta e cea mai buna alegere. In cazul meu, am primit o bursa de studii si m-am dus la Paris. Cand am ajuns in Europa, i-am descoperit pe James Joyce, Picasso, Mondrian - tot grupul artei moderne. Apoi, m-am dus in Germania, am inceput sa studiez sanscrita si m-am invaluit in hinduism. Dupa aceea a venit Jung; totul se deschidea spre toate directiile. M-am intors la Universitate si am spus: „Auzi, nu vreau sa-mi petrec viata incercand sa invat doar ce vreti voi sa ma invatati". Imi dadusem toate examenele pentru licenta; ramasese numai afurisita de lucrare. Daca n-o faceam, nu ma lasau sa continui studiile, si totusi sosise clipa sa spun: sa se duca la dracu’. Am plecat din campus si mi-am petrecut cinci ani citind. Nu mi-am luat niciodata doctoratul. Am invatat sa traiesc cu minimum posibil, asta imi dadea libertate, si a fost o perioada minunata. Avem nevoie de curaj ca sa facem ce dorim, fiindca altii au totdeauna un munte de planuri pentru noi. Constient de asta, m-am hotarat sa-mi urmez visul: nu stiu cum am trecut prin acesti cinci ani, dar eram convins ca voi supravietui inca cinci daca trebuia. Imi amintesc cum, odata, aveam o hartie de un dolar in sertarul comodei si stiam ca, atata timp cat mai este acolo, ma pot baza pe resursele mele. Singura mea responsabilitate erau viata si deciziile mele. De fapt, au fost momente in care ma gandeam: „La naiba, mi-ar placea sa-mi spuna cineva ce sa fac". A fi liber implica alegerea drumului si fiecare pas iti poate schimba destinul - ceea ce uneori ne inspaimanta. Dar azi, privind inapoi, imi dau seama ca zilele mele au fost perfecte: tot ce aveam nevoie aparea la momentul potrivit. Pe atunci, nu aveam nevoie decat sa citesc timp de cinci ani. Am reusit, si a fost fundamental pentru mine. Cum spunea Schopenhauer, cand vezi peste ce ai trecut, ai impresia ca ai mers pe un drum incurcat, deja scris. Dar in momentul actiunii, pari pierdut intr-o furtuna: surpriza dupa surpriza, uneori n-ai nici timp sa-ti tragi sufletul - obligat tot timpul sa iei decizii. Mai tarziu insa iti dai seama ca fiecare surpriza isi avea rostul ei". Joseph Campbell este inca o dovada ca, daca ne urmam visele, lucrurile se vor schimba la momentul potrivit. Dar nu totdeauna avem curaj sa ne alegem soarta. Acum merita osteneala sa ne amintim o fraza pe care am citit-o intr-un blocnotes de hotel la Londra: „Viata este ceea ce se intampla in timp ce esti ocupat sa-ti faci planuri de viitor (John Lennon)". (Traducere de Gabriela Banu) | |
Comentarii