Calitatea energiei din preajma noastră!

Toţi marii înţelepţi ai lumii s-au izolat, fie de-a lungul întregii vieţi, fie de-a lungul multor ani. Nu pentru că ar fi fost la mijloc o fugă de lume, o fugă de responsabilitate ori de înţelegere a tainelor existenţei, cît din necesitate! Lumea reprezintă un mediu în care – vrei nu vrei – te contaminezi „energetic” cu cele mai stranii, mai neplăcute şi mai bizare gînduri şi trăiri. Marii iniţiaţi le interziceau discipolilor să iasă în lume tocmai pentru a preveni riscurile contaminării energetice. În lume, devii ca lumea! În lume, fără să ştii cum şi de ce, preiei metehnele lumii, te încarci cu ele, parcă le duci în cîrcă, precum ai duce nişte pietre de moară. Mediul energetic al lumii continuă să fie înţesat de stări debusolante de iritare, de invidie, de ură, de tristeţe, de durere şi de stări ce te coboară într-un soi de Iad fără speranţă. Oricît de puternică, de frumoasă, de curată ar fi lumina unei fiinţe, nici ea nu scapă de dîrele fierbinţi şi incredibil de deprimante ale mediului lumesc atunci cînd omul se află în lume. Lumina neasemuit de frumoasă devine ca un biet beculeţ în prea mult întuneric. De aceea izolarea reprezintă o necesitate pentru aceia ce au ales un drum spiritual. Nu pentru că întunericul ar fi mai puternic decît lumina, cît pentru că presiunea lui în lume întîrzie creşterea întru lumină şi poate deveni un tăvălug atunci cînd, încă, nu am depăşit toate etapele necesare ale drumului spiritual. Fiinţele umane sînt împrejmuite de un cîmp energetic, a cărui sensibilitate întrece imaginaţia. Orice gînd propriu sau gîndurile din mediu, orice schimbare de temperatură, de alimentaţie, dar – mai ales – orice interferenţe ale Egourilor generează căderi şi slăbiciuni puternice în cîmp. Dorinţe şi frustrări, vise neîmplinite şi suferinţi, gînduri absurde, dar îndreptăţite ale Eului omenesc slăbesc cîmpul energetic şi, prin aceasta, atacă lumina pe care ne străduim s-o întreţinem prin ani întregi de muncă. Mediul înconjurător şi calitatea oamenilor ce ne înconjoară este în mod esenţial o verigă către lumină sau întuneric, către înălţare sau cădere. Ispitele ce străjuiesc lumea şi mediul energetic existent în lume pot constitui baraje de netrecut pentru cei mai mulţi dintre căutătorii iubirii, ai luminii şi ai binelui. Mediul înconjurător este substanţa luminii şi garanţia frumuseţii sale. A ne înconjura de oameni bine intenţionaţi, fericiţi, blînzi, pe cît mai mult liberi de Egoul lor, de sentimentul importanţei personale, pe cît mai mult eliberaţi de prejudecăţile şi abstracizările Eului echivalează cu o „izolare” în aerul blînd şi primitor al munţilor. Prin gîndurile lor frumoase, prin curăţenia inimii lor, prin înţelegere şi înţelepciune oamenii din jur ne dăruiesc tot ce putem obţine mai mult de la viaţă. Dacă gîndurile ne sînt prinse în plasa recompenselor, a frustrărilor, a Eului ce se vrea prea mărit şi a îngîmfării umane, energia ce ne împresoară se transformă într-un pietroi insuportabil şi greu de învins, oricît ne-ar fi lumina de puternică. Şi, dacă ne simţim rău într-un mediu, atunci avem nevoie să schimbăm ceva în el şi chiar să schimbăm mediul negativ. Climatul energetic global în această perioadă, marcat de criză, de tensiune, nesiguranţă şi frustrări nenumărate sugerează că fiecare dintre noi are nevoie să găsească modalităţi de „evadare” sau/şi izolare. A ne întîlni cu oameni a căror prezenţă ne încîntă, a merge în locuri plăcute, a avea activităţi care ne bucură, a vedea un film de comedie, o emisiune de divertisment, a citi o carte care ne place sînt numai cîteva dintre activităţile prin care ne putem apăra de emisiile energetice negative provenite din mediu.