COLOANA INFINITULUI
COLOANA INFINITULUI
Conform unor masuratori radiestezice, Coloana Infinitului emite pe o raza de 300 m
Energia cea mai benefica este emisa noaptea, pe luna noua sau luna
plina. Cea mai putin benefica este energia emisa in zilele insorite ![:-/ confused]()
Constantin Brâncuşi (19.02.1876 - 16.03.1957) a creat la Târgu Jiu un
complex nemuritor de trei sculpturi în aer liber, unic în lume: Masa
tăcerii, Poarta sărutului şi Coloana Infinitului. Coloana Infinitului
captează energiile terestre pe care le emite în exterior. Energiile
emanate de suprafeţele Coloanei Infinitului au fost măsurate până la
distanţa de 200 de metri.
Date despre Coloana Infinitului
Coloana Infinitului din Târgu Jiu are o
înălţime de 29,330 metri şi o greutate de 29,173 Kg. Este construită
din metal feros (plăci din fontă), după formula 1/2 + 15 + 1/2 şi după
"legea armoniei plastice", descoperită şi perfecţionată de
Brâncuşi, de forma 1 - 2 - 4, unde 1 = 45 cm (mărimea laturii mici a
triunghiului de piramidă, de forma unui pătrat), 2 = 90 cm (mărimea
laturii mari a trunchiului de piramidă, de forma unui pătrat), 4 = 180
cm, înălţimea trunchiului de piramidă. Trunchiurile de piramidă, goale
pe dinăuntru, sunt fixate cap la cap pe un miez central de oţel, cu
secţiune pătrată, uniformă pe toată înălţimea Coloanei Infinitului.
Exteriorul Coloanei a fost curăţat prin sablare cu nisip special,
ulterior fiind pulverizate două straturi de praf metalic, unul de zinc
şi celălalt de alamă, la o temperatură mai ridicată.
În timpul celui de al doilea război mondial, Coloana Infinitului a
rezistat eforturilor zadarnice de a fi doborâtă la pământ de tancurile
nemţilor şi ruşilor. În urma acestui fapt, coloana prezintă o deviere la
vârf semnificativă, de mărimea unui triunghi echilateral cu latura de
33 cm.
Coloana Infinitului a devenit obiect de studiu pentru oamenii de
ştiinţă din ţara noastră. Astfel, profesorul universitar dr. ing. A.
Măruţă a făcut anumite măsurători şi a constatat că această Coloană
emite radiaţii de energie pe patru direcţii. Nu cunoaştem cauza care l-a
determinat pe ing. Măruţă să facă această cercetare şi descoperire
uimitoare, dar ne permitem să avansăm următoarele considerente privind
emanaţiile de energii ale Coloanei Infinitului.
Curentul electric teluric şi efectul de piramidă al componentelor Coloanei Infinitului
S-a constatat
că Terra este o gigantică pilă electrică alcalină, care mai primeşte
electricitate şi din exterior. Oceanul Planetar (apa lui are un gust
sărat şi amar) este un veritabil electrolit alcalin care, în
interacţiune pemanentă cu rocile limitrofe heterogene (amestec de
numeroase elemente chimice distribuite neuniform), roci ce au devenit
veritabili electrozi masivi, au produs curentul electric teluric. Acest
curent electric este amplificat atât de particule electrice provenite
din radiaţia cosmică (particule ce se înscriu în spirală pe liniile de
forţă ale câmpului geomagnetic), cât şi de electrizarea prin frecare
datorită vânturilor şi mareelor. Considerăm că pe sub fundaţia Coloanei
Infinitului trece o fâşie de curent electric teluric, datorită
configuraţiei terenului din acel loc.
Numeroşi cercetători au constatat că piramidele prezintă
energii enigmatice, care se manifestă în două planuri verticale,
perpendiculare pe laturile bazei şi care se intersectează către vârf.
Aceste energii au fost numite "radiaţii de formă", iar efectul lor
poartă numele de "efectul de piramidă". Energia emanată de piramidă este
maximă într-o zonă din centrul unei secţiuni orizontale, plasată la
înălţimea de 1/3 de la baza piramidei. Coloana Infinitului este formată
din trunchiuri de piramidă, cu baza pătrată, pe toată înălţimea ei.
Energiile
terestre se prezintă sub forma unor reţele geobiologice, iar
intersecţiile lor pe direcţii perpendiculare formează, pe suprafaţa
pământului, noduri geopatologice. S-a constatat că fundaţia Coloanei
Infinitului s-a pus în centrul unui astfel de nod, colector de energii.
Deci, Coloana Infinitului captează energiile terestre pe care le emite
în exterior. Suprafeţele laterale ale acestei Coloane (de forma unor
trapeze răsturnate) emit radiaţii pe direcţii perpendiculare ale acestei
suprafeţe, de natură magnetică şi telurică, generate de factorii
arătaţi mai sus. Energiile emanate de suprafeţele Coloanei Infinitului
au fost măsurate pînă la distanţa de 200 de metri.
Cateva întrebări necesare ![]()
1. Pentru ca Brâncuşi să poată amplasa Coloana infinitului în
centrul unui nod geobiologic a fost oare înzestrat cu "al şasele simţ",
care să-i fi permis găsirea acestui nod?
2. Brâncuşi ştia oare atunci că această Coloană este amplasată chiar pe axul paralelei 45° latitudine nordică?
3. Brâncuşi cunoştea la acea veme (anii 1935/1936) efectul de piramidă?
Coloana infinitului putea fi construită din elemente de sfere metalice,
retezate la capetele unui diametru, din elemente de clepsidră, din
elemente din trunchi de con etc.
4. Brâncuşi a fost înzestrat şi cu o putere sacramentală?
Indiferent cîte întrebări s-ar putea formula, un lucru este sigur:
această Coloană a infinitului poate fi asemuită cu o scară la ceruri, o
prefigurare a zborului interplanetar, un simbol al infinitului.
Pe de alta
parte, un cercetator stiintific, lucrand in cadrul unui laborator de
Tehnologia Metalelor si Sudura, al unui institut de cercetari
energetice, fizicianul Stratulat Vasile, a efectuat masuratori
radiestezice de specialitate la Complexul Brancusi din Tg. Jiu. Aceste
masuratori au fost efectuate deoarece se punea problema restaurarii si
punerii in valoare internationala a acestui Complex. In acest scop
Coloana Infinitului trebuia demontata si trimisa in Statele Unite pentru
restaurare.
Tinand
cont de situatia conjuncturala din acea vreme acest lucru ar fi
insemnat pierderea acestui monument original. Pentru a impiedica
dezmembrarea complexului Brancusi cercetatorul Vasile Stratulat a
intocmit o documentatie de specialitate pentru restaurarea coloanei,
fara a fi demontata, pe care a depus-o la primaria orasului Tg. Jiu si
impreuna cu Lidia Birsan au editat in 1994, in editura Kogaion, o
brosura cu titlul "Lacrima Brancusi" pe care au distribuit-o forurilor
competente si populatiei din Tg. Jiu, in scopul impiedicarii distrugerii
acestui complex. Aceasta actiune a avut drept rezultat inceperea
restaurarii complexului pe plan local, fara dezmembrarea Complexului.
Iata ce se spunea, pe scurt, in aceasta carte:
Iata ce se spunea, pe scurt, in aceasta carte:
MOTTO: O teorie trebuie verificată,
Un fapt trebuie dovedit
Un adevăr trebuie trăit!
ALAN SPENCE
LACRIMA BRÂNCUŞI
Ansamblul de la Tg. Jiu are capacitati vindecatoare
Să ne imaginăm următorul aspect : - privim la o sferă, în interiorul căreia se află un om, iar în exteriorul ei un altul. Amândoi
privesc sfera. Cel dintâi va afirma că sfera este concavă iar cel de-al
doilea că sfera ste convexă. Amândoi au dreptate, pentru că fiecare
priveşte sfera dintr-un alt unghi de vedere. **
Să ne imaginăm, acum, că sfera este mare cât Universul.
Omul
care priveşte din afara ei, este omul de ştiinţă – cel care poate
descrie, desena, analiza structura, culoarea sau forma lumii pe care o
priveşte. Aceasta este lumea obiectivă.
Omul care se află în interiorul sferei, este misticul, iniţiatul, paranormalul, adică cel care simte lumea în interiorul căreia se află, lumea subiectivă.
Realitatea
este alcătuită din cele două ipostaze. Ele trebuiesc îngemănate, pentru
a obţine imaginea corectă, reală a Întregului.
Pentru
că un Om, nu este numai o masă de oase, muşchi şi nervi. El este, în
mod egal, o lume de simţiri, sentimente, gânduri… El însuşi este un
Univers care respiră, creează, trăieşte eşecuri şi bucurii, tristeţi şi
victorii.
În
interiorul acestui Univers îşi desfăşoară activitatea alte Universuri,
cu legile lor şi care, la rândul lui, el însuşi trăieşte în interiorul
unui alt Univers. Între aceste Universuri există o strânsă
interdependenţă şi o buna comunicare şi nu pot fi luate şi tratate
separat.
Omul este o carte deschisă… o imensitate.
În rândurile de mai jos noi vă propunem doar o cale către taina descifrării lui, cale pe care Brâncuşi a mers toată viaţa lui.
Ceea
ce am simţit şi trăit la Tg. Jiu, în faţa Ansamblului Sculptural al lui
Constantin Brâncuşi, nu poate fi descris decât ca o parte din realul
lui. Este o parte din adevărul lumii profunde a sculpturilor acestui
neegalat Artist, adevăr pe care ni l-au confirmat, în mare parte,
mărturiile celor care au ştiut să vadă, să simtă şi să-i asculte mesajul
în tăcere. Acest adevăr rămâne să-l cautaţi şi să-l aflaţi prin trăirea
voastră personală.
Despre
Opera lui Brâncuşi şi despre el însuşi, s-au scris mii de pagini. Este
firesc, când ne gândim că tot ceea ce creează un om născut cu har divin, indiferent de domeniul pe care îl abordează, este ca o fântână insondabilă, din care poţi să-ţi potoleşti setea de nesfârşit.
Despre Mioriţa,
balada solară a inimii neamului românesc, sau despre versul fără seamăn
al lui Eminescu, s-a scris şi se va mai scrie cât vom dăinui pe acest
pământ. La fel se întâmplă şi cu creaţia lui Brâncuşi. Toţi trei,
Cântăreţul anonim, Eminescu şi Brâncuşi sunt fântâni cu apă vie, săpate în pământul românesc de mâna Divinităţii.
Prin
rândurile de mai jos dorim să vă relatăm câteva din cercetările făcute
de noi, din alt unghi de vedere decât cele obişnuite, cercetări care au
vizat mai ales aspectele subtile, vibratorii, misterioase ale creaţiei
brâncuşiene, aspecte mai puţin, poate, palpate cu ceea ce reprezintă
conştienţa noastră, dar care operează sigur şi precis în profunzimile
subconştientului nostru.
Una din metodele pe care le-am folosit pentru a ne apropia de adevărul cuprins în opera lui Brâncuşi, a fost radiestezia.
Pentru cei care care nu cunosc cuvântul, radiestezie înseamnă :
sensibilitatea fiinţei umane la radiaţii, la influienţele care se degajă
din lumea înconjurătoare. Este un mod particular de a şti sau de a
percepe lucrurile, altfel decât cu cele cinci simţuri obişnuite şi care
se bazează pe fenomenele rezonanţei.
Şi
acum iată ce ne-au relevat măsurătorile radiestezice făcute asupra
Ansamblului de la Târgu-Jiu. După cum se ştie, Complexul monumental, aşa
cum l-a conceput şi materializat sculptorul, cuprinde mai multe piese
de sine stătătoare şi anume : - Masa Tăcerii, Aleea Scaunelor, Poarta
Sărutului, Coloana Infinitului. Acestea, împreună cu biserica existentă
pe Calea Eroilor, gândită de Brâncuşi şi luată de el în consideraţie, ca
făcând parte din ansamblu, alcătuiesc un întreg dinamic şi operant.
Biserica a fost prevăzută în planurile sale, sub forma unei biserici cu o
arhitectură foarte modernă, dar aceasta nu s-a putut construi din cauza
lipsei de fonduri şi a unor neînţelegeri. Ea nu poate fi gândită ca
exclusă din ansamblu şi o să vedem de ce.
Mai
târziu, după terminarea fixării pieselor în ansamblu, a fost amplasată
încă o masă de piatră, în parcul unde se află Coloana Infinitului, nu în
mod întâmplător, de către o persoană necunoscută autorităţilor.
Toate piesele sunt aşezate în linie dreaptă, orientate pe axa est-vest, pe Calea Eroilor şi traversează oraşul Târgu-Jiu.
Prin
măsurători radiestezice, am stabilit că la Masa Tăcerii, o masă masivă
din piatră, înconjurată de 12 scaune asemănătoare, există nişte câmpuri
energetice polarizate diferit. Cele 12 scaune au câmpuri energetice
polarizate, alternând semnul pozitiv cu cel negativ, iar în centrul
mesei de piatră am măsurat un cămp rotitor cu o elongaţie destul de
mare, adică având o energie uşor sesizabilă de către persoanele
senzitive. Câmpul rotitor, având sensul de rotaţie trigonometric, este
generat de cele 12 scaune, ce au polaritatea alternativă. Se pare că,
prin natura lui, câmpul energetic rotativ este cel mai benefic câmp
pentru celula vie. Nu ştim câţi trecători s-au aşezat la Masa Tăcerii,
pe unul din cele 12 scaune, ca să se odihnească sau să mănânce şi au
conştientizat faptul că se simt mai bine şi că oboseala le-a trecut mai
repede, ca de obicei. Dacă toate cele 12 scaune ar fi ocupate în acelaşi
timp, fenomenul ar fi şi mai bine pus în evidenţă. Polaritatea diferită
a scaunelor, indică faptul că la masă ar trebui să se aşeze alternativ o
persoană de sex feminin şi apoi o persoană de sex masculin, pe scaunele
corespunzătoare polarităţii lor. Chiar dacă nu este cunoscută
polaritatea primului scaun, trebuie să se respecte alternanţa
persoanelor de sex masculin şi a celor de sex feminin. Dacă lipseşte o
persoană sau mai multe, polarităţile se păstrează prin existenţa
scaunelor rămase neocupate.. Câmpul rotitor al mesei funcţionează bine
dacă se păstrează alternanţa amintită.
Aleea Scaunelor poate
funcţiona ca un câmp vibratoriu de sine stătător, aşa cum, de altfel,
poate funcţiona fiecare din cele 5 elemente ale ansamblului.
Din
electrostatică se ştie că orice denivelare sau un vârf de pe o
suprafaţă, se încarcă cu sarcini electrice de sens opus suprafeţei pe
care se află aşezată piesa respectivă. În cazul nostru, orice denivelare
de pe suprafaţa pământului – deal, munte sau ori ce alt ceva- se va
încărca pozitiv faţă de pământ, care este polarizat negativ. Deci
fiecare scaun de pe Alee va avea o polaritate pozitivă.
Dacă
aşezăm două scaune, ca să fie alături unul de altul, vom observa că
unul dintre ele va avea o polaritate pozitivă, iar celălat o polaritate
negativă, formând în acest fel un dipol. Dar dacă mai aşezăm un scaun
lângă celelalte două, toate trei vor avea o polaritate care se va
schimba după următorul program:
· scaunul
nr. 1 se va încărca pozitiv timp de 45 secunde, va deveni nul timp de
45 de sec., după care iar se va încărca pozitiv timp de 45 sec.,
ş.a.m.d.
· scaunul
nr. 2 se va încărca în acelaşi timp cu scaunul nr. 1, dar cu sarcini
negative, timp de 45 sec., după care se va încărca pozitiv tot timp de
45 sec., în perioada când scaunul nr. 1 va avea câmpul nul.
· Scaunul nr. 3 va respecta polaritatea şi ciclul primului scaun.
Deci, în timp ce scaunele 1 şi 3 au o polaritate pozitivă, timp de 45
sec., scaunul din centru va avea polaritatea negativă, timp de 45 sec.,
iar când scaunele 1 şi 3 vor avea câmpul nul, scaunul nr. 2 va avea
polaritatea pozitivă. Distanţa dintre scaune nu schimbă frecvenţa de
oscilaţie, dar mărimea ei este invers proporţională cu distanţa.
Acum,
dacă gândim că pe Aleea Scaunelor sunt aşezate, de o parte şi de alta a
aleei, câte 5 grupuri de scaune, fiecare grup având 3 scaune, vom avea
în final un câmp rotitor central, având sensul de rotaţie trigonometric –
sensul spiralei vieţii. E plictisitor, nu?
Să trecem acum la Poarta Sărutului . Efectuând măsurătorile radiestezice pe centrul porţii am constatat următoarele oscilaţii :
· timp
de 60 sec. va exista o polaritate pozitivă, timp de 60 sec. va exista o
oscilaţie circulară, în sens trigonometric, timp de 60 sec. va avea o
polaritate negativă şi timp de 60 sec. va exista iar o oscilaţie
circulară în sens trigonometric, după care se va repeta ciclul de
oscilaţii.
Mergând mai departe, ajungem la Biserica de pe Calea Eroilor care, la rândul ei, produce un câmp rotitor, având sensul trigonometric.
Ultima piesă a ansamblului este Coloana Infinitului care
se compune din mai multe trunchiuri de piramidă suprapuse, cap la cap.
Două trunchiuri de piramidă, ce au baza mare pusă în comun, dau o
polaritate negativă, iar două trunchiuri de piramidă ce au baza mică
pusă în comun, dau o polaritate pozitivă.
În spaţiu, Coloana fiind alcătuită din module de trunchiuri de piramidă, ce formează nişte clepsidre,
suprapuse cap la cap, va avea polarităţi alternative de-a lungul ei
iar, la capul coloanei, câmpul energetic va fi nul. Să observăm că
Coloana este alcătuită dintr-un număr de 17 clepsidre.
Prin executarea de telemăsurători am constatat că deasupra Coloanei, la
distanţa de un modul (1,80 m), apare un cămp rotitor de valoare mică,
ca rezultantă a suprapunerii tuturor modulelor.
Integrând
Coloana în ansamblu, va apare în vârful Coloanei o oscilaţie circulară
în sens trigonometric de elongaţie mare, care porneşte din capul
Coloanei, ca un fascicol ce se duce până la distanţe foarte mari,
păstrându-şi dimensiunile, asemeni unei raze laser.
După
cum am văzut, fiecare piesă luată separat, are o acţiune vibratorie
specifică, personală, în spaţiul în care se află. Aceasta este un lucru
firesc, dacă ne gândim că fiecare dintre elemente desenează în spaţiu
câte un simbol universal, simbol care nu este altceva decât o cheie, prin care se obţine accesul într-o lume tangibilă doar cu simţurile interioare.
Dar
ceea ce ni s-a părut tulburător, a fost modul în care Brâncuşi,
sculptorul esenţei, a închegat ansamblul, ordonând energiile după o Lege
Universală, pe care numai intuiţia i-o putea releva, obţinând efecte
care ţin de taină şi miracol.
De
altfel, când a plecat la Paris, după ce-a terminat Coloana, a spus
locuitorilor şi notabilităţilor oraşului că “habar n-aveţi ce vă las eu
aici”. Şi a avut dreptate.
În
epoca în care Brâncuşi a trăit şi şi-a desfăşurat activitatea se ştiau
prea puţine lucruri despre televiziune şi microunde, iar despre sculptor
nu avem informaţii cum că ar fi avut noţiuni de electronică.
Şi
totuşi dacă privim desenul de mai jos vom observa că întregul Complex
de la Târgu-Jiu funcţionează ca un emiţător de microunde, în care Masa Tăcerii poate fi comparată cu o sursă de emisie de electroni, Aleea Scaunelor poate fi gândită ca un tun electronic accelerator de particule, Poarta Sărutului ca un modulator, Bisericajucând rolul unui amplificator puternic şi, în fine, Coloana Infinitului ca
o antenă cu ghiduri de unde rezonatoare. Să fie o pură intâmplare? Un
electronist poate recunoaşte cu uşurinţă toate acestea şi poate confirma
această realitate.
Lipsea
din acest ansamblu acea piesă pe care electroniştii o numesc reflector
şi spre surprinderea noastră am găsit-o. Ea a fost gândită şi realizată
de Brâncuşi, dar ea fost aşezată la locul ei, după ce el a plecat din
acest plan fizic, de către un locuitor al oraşului, acolo unde aceeaşi intuiţie-călăuză a omului l-a îndemnat şi unde era chiar locul ei firesc să stea, funcţional.
Este vorba de ceea ce noi numim Masa Singuratică şi care se află astăzi în spatele Coloanei, la câteva sute de metri, jucând rolul de reflector.
Întâmplare?… Providenţă?… De fapt nimic nu este întâmplător.
Oare, Ansamblul de la Tg. Jiu este o sursă puternică de emisie pentru distanţe intergalactice?… Un
receptor de mesaje venite din dimensiunile neştiute ale Universului?…
Cum poate fi el activat?… Ce alte simboluri mai reprezintă?…
Invităm fizicienii, extrasenzorialii, specialiştii în radiestezie să verifice şi să răspundă la întrebările de mai sus.
* * *
Limbajul
simbolistic, care este un limbaj universal, reprezintă chintesenţa
Înţelepciunii. Plecând de la un simbol este posibil să regăseşti ideile,
adevărurile pe care el le reprezintă. Iată de ce, aceia care practică
contemplaţia pot, privind un simbol, să se ridice până în planul cauzal,
în lumea arhetipurilor şi astfel să aibe acces la o lume întreagă de
idei şi imagini care se nasc natural în jurul acelui simbol. Lumea
simbolurilor este lumea vieţii şi pentru a descifra taina vieţii trebuie
să lucrezi cu simbolurile.
Brâncuşi
a fost un iniţiat, cunoştea valoarea de aur pur a simbolurilor şi opera
cu ele în lumea noastră fizică. Aşa cum natura reuşeşte să rezume,
într-o singură sămânţă, un arbore întreg cu: rădăcină, tulpină, ramuri,
frunze, flori, puterea lui de a creşte şi de a rodi mai departe, tot
aşa, Brâncuşi a sintetizat în opera sa o întreagă ştiinţă ezoterică,
acea ştiinţă divină a Vieţii şi a Universului. Fiecare sculptură a sa
este o sămânţă care poate rodi în cel care o priveşte, un arbore
magnific – Arborele Vieţii. De altfel, ghidul lui spiritual care îl
îndruma din astral a fost Milarepa, după cum singur a afirmat.
Fiecare sculptură a sa este capabilă să te facă să înţelegi “tâlcul adevărat al lucrurilor”, cum singur obişnuia să spună, căci fără esenţă nimic nu poate dăinui.
Să analizăm acum, din punct de vedere simbolistic, mai întâi fiecare element al ansamblului, aşa cum am făcut-o radiestezic şi apoi să contemplăm întregul.
Gânditorii
tuturor timpurilor au căutat, prin meditaţie, să afle simbolul
Universului, ca viziune sintetică, care să permită să fie perceput în
unitatea sa. Acest simbol, confirmat de întreaga tradiţie, este cercul cu centrul său. Cercul, este deci simbolul Universului, iar centrul reprezintă Forţa Creatoare, Fiinţa Supremă care îl animă şi îl susţine.
Aşa dar Masa Tăcerii,
este simbolul Creatorului şi al Creaţiei Sale, este Simbolul celui care
vorbeşte în Tăcere. Cercul, format din cele 12 scaune, reprezintă
Sufletul, Creaţia Manifestată care se hrăneşte din punctul Central –masa
din piatră-, Spiritul.
Masa Tăcerii te invită la o Cină de Taină, ritual sacru în care fiinţa poate să se nască din nou, în Spirit şi Duh, în limbaj Christic.
Poarta Sărutului este
tot simbol al Divinităţii, dar la o altă dimensiune. Aici ne mişcăm
într-un nivel vibratoriu mai subtil, al Sferei, un spaţiu a cărei a
treia dimensiune este Profunzimea. Este un alt limbaj mărturisind despre acelaşi unic Adevăr. Poarta Sărutului este poarta care duce spre Împărăţie, filtrul iubirii desăvârşite, a Iubirii Călăuză, cea care este Lumina pe Cărare – Aleea Scaunelor.
Ca să poţi face saltul către Spirit ai nevoie de graţie, de Har.
Biserica,
cu nava ei sub formă de cruce, nu a fost în mod întâmplător gândită în
ansamblu. Ea este cea care coboară Duhul Sfânt, cel care purifică, dar
te şi investeşte cu forţa înţelegerii. Ea reprezintă forţa Înţelepciunii
Divine, a sacrificiului, dar şi pavăza pe care simbolul crucii ţi-o dă
pentru a putea urca treptele care duc către Lumină.
În fine, ultima treaptă – Coloana, zborul, materia sublimată în Spirit.
Coloana fără de sfârşit este
de fapt un lingam uriaş, simbol al Spiritului fecundator, acel AXIS
MUNDI sau CARDINEX MUNDI, un laser prin lumina căruia poţi cunoaşte
gustul Eternităţii şi parfumul Desăvârşirii. Despre el ar fi multe de
povestit, dar ne mulţumim doar să amintim de el. În carte sunt mai multe detalii.
Putem
constata cu uşurinţă că ansamblul monumental, aşa cum a fost gândit şi
realizat de Brâncuşi, conţine două lasere. Un laser orizontal, cu axul
format din Masa Tăcerii, Aleea Scaunelor, Poarta Sărutului, Biserica şi
Masa Singuratică – care alcătuieşte laserul inferior şi Coloana
Infinitului, care are forma verticală şi formează laserul superior.
Important este să ştii să treci dela linia orizontală la
cea verticală, de la materie la spirit. Iată transformarea pe care
ansamblul, aşa cum l-a conceput Brâncuşi, o operează în structura
intimă, subtilă a persoanei care îl parcurge pe jos de la un capăt la
celălalt.
Sublimarea
grosierului în subtil, a întunericului în lumină, a letargiei în zbor,
este darul pe care Brâncuşi l-a lăsat urmaşilor săi. Brâncuşi a fost un
Vindecător prin Opera lui.
Puteţi
încerca singuri această experienţă parcurgând, acum avizaţi, ansamblul
de la Masa Tăcerii către Coloană, ca şi cum aţi face o meditaţie.
Porniţi
de la Masa Tăcerii în pas lent, ritmat, observându-vă doar respiraţia.
Lăsaţi privirea să mângâie, pe măsură ce înaintaţi, fiecare element al
ansamblului. O să sesizaţi că privirea vă este purtată de la un registru
la altul, într-un mod firesc, natural: de la registrul
cel mai de jos – Masa şi Aleea Scaunelor, urcă apoi în al doilea
registru pe care îl marchează Poarta Sărutului, pentru ca, în final, să
ţâşnească pur şi simplu către Înaltul Înaltului, fiind purtată către
lumina bolţii fără margini, de către spirala Coloanei.
În
timp ce privirea voastră se va înălţa tot mai sus, fantastica energie
care somnolează la baza coloanei vertebrale va începe să urce blând,
dulce către centrul energetic din creştetul capului.
Brâncuşi, prin tot ceea ce a creeat, dovedeşte că a fost un Învăţător autentic.
El
reuşeşte să conducă cu o mână sigură pe cel care parcurge ansamblul,
indiferent de nivelul spiritual la care a ajuns, iar procesul trezirii
are loc firesc, natural, asemeni înfloririi unui boboc de floare.
Cei
care caută să evoluieze pe toate cele trei planuri de existenţă: –
fizic, spiritual, divin, cei care caută iubirea, înţelepciunea,
adevărul, cei care caută forţa şi fericirea, trebuie să ştie că nu vor
putea găsi toate acestea, decât dacă vor merge într-o singură direcţie,
de la obscur la lumină, de la jos la înalt, de la tăcere la cântecul
sferelor.
Acestea
ne învaţă creaţia lui Brâncuşi, aceasta este sămânţa divină pe care
mâna sculptorului o sădeşte în inima celor care parcurg acest ansamblu,
chiar dacă puţini conştientizează fenomenul. Lucrul se face în taină,
profund şi precis.
Brâncuşi
ne învaţă să găsim vârful muntelui, să vibrăm la unison cu acest vârf,
căci momentul în care vom realiza aceasta, forţele extraordinare,
latente, potenţiale care ni s-au dat prin naştere, vor putea face
miracole în viaţa noastră.
Brâncuşi
este un vindecător spiritual. Simbolurile dăltuite de el, activează în
cei care le privesc, planurile profunde, intime, eliberând energiile
blocate, ridicând calitatea conştiinţei şi a iubirii necondiţionate. Ca
orice vindecător – iniţiat, Brâncuşi a luat în consideraţie
aspectele multidimensionale ale omului, urmărind trezirea lui spirituală
cu implicaţiile binecuvântate, care decurg de aici: regăsire,
armonizare, reîntregire. Sculpturile lui îndumnezeiesc Omul prin bucuria
pe care o trezeşte în cel care le priveşte.
“Eu vreau să sculptez forme care pot da bucurie oamenilor”, spunea el şi ce altceva poate însemna Bucuria, dacă nu îndumnezeire, adică armonia trăită pe toate planurile?
Dincolo
de formă, sculpturile lui Brâncuşi sunt lacrimi de bucurie, pe care
acesta le lasă să cadă continuu peste sufletul celui care ştie să vadă.
Este omagiul pe care maestrul îl aduce pământului sfânt din lutul
căruia, cândva, într-un an solar şi unic, cântecul lui de Om s-a născut.
BIBLIOGRAFIE:
* - LACRIMA BRÂNCUŞI – Ansamblul de la Târgu-Jiu – Simbolism şi Ezoterism
Autori: Lidia Bîrsan şi Vasile Stratulat – Editura KOGAION – Bucureşti 1994
- OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV – Opere Complete
Material primit de la Paul Duta si completat de mine, Bebe Stratulat, pentru a respecta meandrele istoriei.
Paul Duta, Ph.D.
Senior Scientific Researcher
Romanian Diplomatic Institute
17, Primaverii Blvd., Bucharest
Romania
Senior Scientific Researcher
Romanian Diplomatic Institute
17, Primaverii Blvd., Bucharest
Romania
Comentarii