Adevarul ce se dezvaluie singur!
Minunat articolul Narcisei am simtit nevoia sa-l pun aici , e o fiinta pe care o iubesc nespus si m-as bucura ca vorbele ei sa ajunga la cat mai multi oameni .
Dacă lucrul pe care îl faci este “adevărat” în interiorul tău, dacă este sincer şi clar, dacă nu ai tu nicio îndoială asupra clarităţii şi a adevărului său, atunci nu ai pentru ce să te îngrijorezi. Pentru că ceea ce este adevărat în interiorul fiinţei tale – chiar şi de-ar fi atacat de lumea întreagă – va apărea la suprafaţă cu limpezimea apei ce curge în rîurile de munte. Singura condiţie a revelării adevărului este aceea ca el să fie profund adevărat pentru tine. El să fie întreg în fiinţa ta interioară. El să nu fie ciuntit nici măcar de cea mai măruntă îndoială. El să nu tremure în tine de frica nici unui puternic al acestei lumi. Pentru că nu există nici o putere care să zdruncine adevărul ce se susţine în interiorul tău prin credinţă completă şi desăvîrşită. Prin încredere deplină în ceea ce faci, în ceea ce simţi şi-n ceea ce nu se poate clinti în mintea şi-n inima ta din locul în care singur le aşezi, fără nicio teamă şi fără cea mai mică urmă de îndoială, vei putea învinge întotdeauna obstacolele ce-ţi apar în cale. Nici un obstacol nu este chiar atît de serios pe cît am învăţat să credem. Nimic nu-i atît de măreţ, de puternic şi de fascinant precum puterea extraordinară care luminează adevărul. Puterea capabilă să lucreze fără mîinile tale, fără ochii tăi, fără prezenţa ta şi fără cunoaşterea sau înţelegerea ta mentală aşază adevărul tău lăuntric peste lumea întreagă dacă este nevoie. Mai devreme sau mai tîrziu, lumina sufletului omenesc şi a minţii se autodezvăluie, pentru a demonstra că – într-adevăr – nimic nu este ascuns. Omul îşi dă pe faţă întreaga simţire şi gîndire, oricît ar încerca s-o mascheze. Fiecare se manifestă pe sine în orice împrejurare şi fiecare se prezintă în faţa lumii aşa cum este înlăuntrul său. Firile cîrcotaşe, critice, firile orgolioase şi cele
invidioase, firile ascunse şi cele deschise complet, firile sensibile şi cele dure vor apărea în diferite situaţii de viaţă aşa cum sînt ele înlăuntrul lor. Toate emoţiile şi sentimentele, gîndurile noastre, iertarea sau lipsa de iertare, pretenţiile, adevărul sau minciuna se aşază clar, la
lumina zilei, prin tot ce ni se întîmplă. Prin tot ce facem. Prin tot ce vorbim. Prin reacţii. Prin lipsa reacţiilor. Prin ascunderea lor. Prin frica de ele. Cînd omul deschide gura, deschide gura adevărului. Şi cînd îşi ţine gura închisă, el deschide tot gura adevărului. Căci “legea” divină face ca adevărul singur să iasă la lumina zilei, fie că pare spus sau nu. Fie că pare ascuns ori arătat. Si, pentru că adevărul are obiceiul de a se autodezvălui, noi ar trebui să avem încredere deplină în el. Şi, ori de cîte ori ni se pare că sîntem minţiţi, de cîte ori ni se pare că sîntem neîndreptăţiţi, să ne obişnuim a crede în ceea ce este adevărat pentru noi sută la sută. Căci credinţa va înlătura fiecare urmă de minciună şi – în final – minciuna se va da pe faţă singură. Pentru aceasta ar trebui să ne îngrijim de cinstea proprie. Dacă ea este autentică, va veni şi ziua în care ea se va lumina precum cerul unei zile însorite. Şi adevărul – oricum ar fi el – se va arăta, se va face cunoscut şi se va manifesta aşa cum l-am gîndit, l-am simţit şi l-am trăit în sinea noastră.
Dacă lucrul pe care îl faci este “adevărat” în interiorul tău, dacă este sincer şi clar, dacă nu ai tu nicio îndoială asupra clarităţii şi a adevărului său, atunci nu ai pentru ce să te îngrijorezi. Pentru că ceea ce este adevărat în interiorul fiinţei tale – chiar şi de-ar fi atacat de lumea întreagă – va apărea la suprafaţă cu limpezimea apei ce curge în rîurile de munte. Singura condiţie a revelării adevărului este aceea ca el să fie profund adevărat pentru tine. El să fie întreg în fiinţa ta interioară. El să nu fie ciuntit nici măcar de cea mai măruntă îndoială. El să nu tremure în tine de frica nici unui puternic al acestei lumi. Pentru că nu există nici o putere care să zdruncine adevărul ce se susţine în interiorul tău prin credinţă completă şi desăvîrşită. Prin încredere deplină în ceea ce faci, în ceea ce simţi şi-n ceea ce nu se poate clinti în mintea şi-n inima ta din locul în care singur le aşezi, fără nicio teamă şi fără cea mai mică urmă de îndoială, vei putea învinge întotdeauna obstacolele ce-ţi apar în cale. Nici un obstacol nu este chiar atît de serios pe cît am învăţat să credem. Nimic nu-i atît de măreţ, de puternic şi de fascinant precum puterea extraordinară care luminează adevărul. Puterea capabilă să lucreze fără mîinile tale, fără ochii tăi, fără prezenţa ta şi fără cunoaşterea sau înţelegerea ta mentală aşază adevărul tău lăuntric peste lumea întreagă dacă este nevoie. Mai devreme sau mai tîrziu, lumina sufletului omenesc şi a minţii se autodezvăluie, pentru a demonstra că – într-adevăr – nimic nu este ascuns. Omul îşi dă pe faţă întreaga simţire şi gîndire, oricît ar încerca s-o mascheze. Fiecare se manifestă pe sine în orice împrejurare şi fiecare se prezintă în faţa lumii aşa cum este înlăuntrul său. Firile cîrcotaşe, critice, firile orgolioase şi cele
invidioase, firile ascunse şi cele deschise complet, firile sensibile şi cele dure vor apărea în diferite situaţii de viaţă aşa cum sînt ele înlăuntrul lor. Toate emoţiile şi sentimentele, gîndurile noastre, iertarea sau lipsa de iertare, pretenţiile, adevărul sau minciuna se aşază clar, la
lumina zilei, prin tot ce ni se întîmplă. Prin tot ce facem. Prin tot ce vorbim. Prin reacţii. Prin lipsa reacţiilor. Prin ascunderea lor. Prin frica de ele. Cînd omul deschide gura, deschide gura adevărului. Şi cînd îşi ţine gura închisă, el deschide tot gura adevărului. Căci “legea” divină face ca adevărul singur să iasă la lumina zilei, fie că pare spus sau nu. Fie că pare ascuns ori arătat. Si, pentru că adevărul are obiceiul de a se autodezvălui, noi ar trebui să avem încredere deplină în el. Şi, ori de cîte ori ni se pare că sîntem minţiţi, de cîte ori ni se pare că sîntem neîndreptăţiţi, să ne obişnuim a crede în ceea ce este adevărat pentru noi sută la sută. Căci credinţa va înlătura fiecare urmă de minciună şi – în final – minciuna se va da pe faţă singură. Pentru aceasta ar trebui să ne îngrijim de cinstea proprie. Dacă ea este autentică, va veni şi ziua în care ea se va lumina precum cerul unei zile însorite. Şi adevărul – oricum ar fi el – se va arăta, se va face cunoscut şi se va manifesta aşa cum l-am gîndit, l-am simţit şi l-am trăit în sinea noastră.
Comentarii