Gandurile binelui

Orice putem vedea cu ochi puţin mai blînzi, puţin mai buni, puţin mai calzi şi mai prietenoşi, devine energie lucrătoare în noi şi pentru noi, dar şi în cei din jur şi pentru cei din jur. Un singur gînd de iubire, un simplu zîmbet, un simplu dans al bucuriei ce ne luminează chipul într-o clipă devin creatori al iubirii, ai zîmbetului, ai bucuriei într-o clipă din viitor. Un zîmbet face lumea puţin mai bună şi-un zvîcnet curajos al percepţiei umane poate construi un castel de curaj pentru alţii. Aşa cum un simplu răsărit împrăştie întunericul prezent în absenţa soarelui ori o simplă lumînare împrăştie întunericul pre­zent într-o cameră fără ferestre, un gînd de iubire luminează ini­mile prinse în suferinţă. Tot aşa, cea mai banală modificare a percepţiei asupra unui lucru prinde puteri nebănuite şi trezeşte mintea ce nu mai poate vedea uneori alte semnificaţii. Să ne deschidem mintea, să ne deschidem inima şi să pătrundem în taina semnificaţiilor prin care ne creăm credinţele şi convingerile. Un gînd puţin mai bun are un efect automat, instantaneu asupra propriei minţi. Un sentiment puţin mai plăcut se revarsă automat, ca o stare puţin mai plăcută în corpul fizic. O semnificaţie puţin mai dulce, mai îngăduitoare, mai caldă, mai tandră ori mai deschisă către frumuseţe şi bucurie devine “lucrătoare” în cel ce-o găseşte. Motivaţia acestei căutări a bunelor semnificaţii ale lucrurilor, ale lumii, ale fiinţei noastre se ascunde în transformarea imediată a propriei fiinţe în ceea ce vedem, observăm sau înţelegem că este. Iubirea de sine şi iubirea de altul nu este opţională. De aceea Isus a pus-o în fruntea legilor şi în tainicele legi ale creaţiei. Semnificaţia din sine se reflectă automat asupra sinelui. Ceea ce crezi, vezi, spui, gîndeşti, simţi, auzi, cînţi, faci, ceea ce priveşti, ce iubeşti, ce vezi cu bucurie se reflectă automat asupra ta ca “iubire de sine şi iubire de ceea ce priveşti în afara ta”. Iată de ce este un act de maximă inteligenţă şi iubire să-i cauţi vieţii semnificaţii vindecătoare. Să-i cauţi lumii meritele şi să-l încurajezi pe cel de lîngă tine chiar dacă mintea lui îţi arată comportamente, pro­bleme şi lucruri ce-ţi displac. Suferinţa prezentă se vindecă printr-o modificare a semnificaţiei sale. Poate că nu-i atît de evident precum pastila care-ţi ia durerea de cap şi nu-i atît de imediat eficientă această schimbare cum sînt unele dintre tehnologiile lumii fizice. Dar o schimbare de semnificaţie pusă lîngă alta, un gînd mai bun aşezat lîngă un gînd puţin mai bun, un sentiment mai îngăduitor şi mai blînd adus lîngă altul devin energie lucrătoare în timp şi atunci cînd te aştepţi mai puţin. În momentele cele mai grele ale vieţii, apare de acolo, din adîncuri, o putere ce-ţi îndrumă paşii şi-ţi aduce-n cale barca salvatoare. Dacă sîntem – de cîte ori putem – constructori ai bunelor semnificaţii şi chiar conştient căutăm un sens în toate cele, fie plăcute sau nu, devenim constructori ai energiilor care înalţă şi vibrează ca un cîntec dătător de frumuseţe lumii. Un gînd mai bun atrage un alt gînd mai bun şi acela atrage trei gînduri mai bune şi aşa putem gîndi cu gîndurile bi­nelui fără să mai avem nevoie de efortul de a schimba deliberat semnificaţia.