Nici o explicatie
Viata ,fara dragoste este ca pomul fara apa .Mai intai pare ca nu i se intampla nimic rau unui pom neudat .Apoi frunzele incep sa i se ofileasca ,sa se albeasca ,sa imbatraneasca .Chiar o biata ramura imbatraneste fara apa .Asa si copilulsi adultul si batranul .Ofilirea in plan uman urmeaza cai ceva mai subtile decat aceea a copacului .Natura imbatraneste si se pierde pe sine in etape clare ,in mod limpede .Omul insa se ofileste subtil fara ca el insusi sa-si inteleaga ofilirea
El nu moare fara dragoste dar nici nu traieste .Nu dispare in neant si nu se imprastie ca cenusa ,printre vanturi ,dar nici nu da rod .
Dragostea este o apa buna pentru suflet si pentru ca sufletul nu apare ca luna pe cer ,nici nu se vede in varful dealului ,c orizontul ,ne vine greu sa observam etapele ofilirii sau pe acelea ale infloririi .Omul se ofileste prin neintelegerea vietii sale si infloreste prin trairea ei .Un om fara de flori bantuie pe strazi laturalnice in speranta ca merge pe arterele principale .Ceea ce te tine in viat atunci cand sufletul tau este ca o roca inghetata este mult mai mult speranta in dragoste decat dragostea insasi .Speranta singura izbuteste ,inca ,sa tina loc de izvor pentru sufletul uman ,aflat in paragina ,speranta te ajuta sa crezi ca maine nu te va mai durea spatele ,capul ca viata ,familia ,iluzia si orice altceva se clatina pe langa tine au sanse sa se reconstruiasca .
Puterea lumii se piteste in speranta mai mult decat in dragoste.Speranta te duce cu mintea in viitor ,pe cand dragostea te solicita acum .Ea te vrea acum ,aici ,cat mai repede si mai repede si mai aproape .Setea de dragoste este fierbinte ,pe cand speranta in dragoste amana momentul manifestarii ,al alergarii ,al tinerii de mana ,al bucuriei .Pare mai usor sa speri ca te vei bucura ,decat sa te bucuri si mai simplu sa speri ca va fi buna dragostea ,decat sa-i gusi esenta .
De dragoste ne este frica tocmai pentru ca ne cheama acum si pentru ca in prezentul ei pare a se piti mereu un pericol .O iluzie .Un labirint .Omul se teme de pierderea propriei vieti prin iubire ,fara a stii ca prin ea ,numai prin ea ,viata izbandeste .... Puterea iubirii ne face sa ne uitam spre ea cu ochi inspaimintati ,ca la o cometa venita sa zdrobeasca viata pe pamant .Am ajuns sa iubim masinile si casele mai mult decat pe un om ,sa ni se para ca iubim mintea sau desuu-rile ,picioarele sau sanii unei iubite si aceasta pentru ca ne sperie sa recunoastem ca iubirea nu are nici un criteriu de identificare a celui iubit .Nu iubesti pentru ca cineva este mic sau mare ,batran sau tanar ,frumos sau bogat .Iubesti ,pur si simplu .N-are a face asta cu nimic din afara ,cu nici un acaret ,cu nici o imagine ,cu nici un fundament .Faptul ca iubim fara fundament sperie atat de tare incat omul fuge .Omul are nevoie de apa ,ii e sete ,se ofileste fara dragoste ,dar el cauta ceva logic aici .Ceva concret ,palpabil .Un cont in banca ,o explicatie ,cat de mica .Si daca nu gaseste niciuna ,isi pune picioatele in functiune si o ia la sanatoasa .Pentru el este de neinteles iubirea fara logica .Si in cautarea unei explicatii ,te ofilesti ,fiindca viata insasi n-are nici o explicatie .
Este pur si simplu
El nu moare fara dragoste dar nici nu traieste .Nu dispare in neant si nu se imprastie ca cenusa ,printre vanturi ,dar nici nu da rod .
Dragostea este o apa buna pentru suflet si pentru ca sufletul nu apare ca luna pe cer ,nici nu se vede in varful dealului ,c orizontul ,ne vine greu sa observam etapele ofilirii sau pe acelea ale infloririi .Omul se ofileste prin neintelegerea vietii sale si infloreste prin trairea ei .Un om fara de flori bantuie pe strazi laturalnice in speranta ca merge pe arterele principale .Ceea ce te tine in viat atunci cand sufletul tau este ca o roca inghetata este mult mai mult speranta in dragoste decat dragostea insasi .Speranta singura izbuteste ,inca ,sa tina loc de izvor pentru sufletul uman ,aflat in paragina ,speranta te ajuta sa crezi ca maine nu te va mai durea spatele ,capul ca viata ,familia ,iluzia si orice altceva se clatina pe langa tine au sanse sa se reconstruiasca .
Puterea lumii se piteste in speranta mai mult decat in dragoste.Speranta te duce cu mintea in viitor ,pe cand dragostea te solicita acum .Ea te vrea acum ,aici ,cat mai repede si mai repede si mai aproape .Setea de dragoste este fierbinte ,pe cand speranta in dragoste amana momentul manifestarii ,al alergarii ,al tinerii de mana ,al bucuriei .Pare mai usor sa speri ca te vei bucura ,decat sa te bucuri si mai simplu sa speri ca va fi buna dragostea ,decat sa-i gusi esenta .
De dragoste ne este frica tocmai pentru ca ne cheama acum si pentru ca in prezentul ei pare a se piti mereu un pericol .O iluzie .Un labirint .Omul se teme de pierderea propriei vieti prin iubire ,fara a stii ca prin ea ,numai prin ea ,viata izbandeste .... Puterea iubirii ne face sa ne uitam spre ea cu ochi inspaimintati ,ca la o cometa venita sa zdrobeasca viata pe pamant .Am ajuns sa iubim masinile si casele mai mult decat pe un om ,sa ni se para ca iubim mintea sau desuu-rile ,picioarele sau sanii unei iubite si aceasta pentru ca ne sperie sa recunoastem ca iubirea nu are nici un criteriu de identificare a celui iubit .Nu iubesti pentru ca cineva este mic sau mare ,batran sau tanar ,frumos sau bogat .Iubesti ,pur si simplu .N-are a face asta cu nimic din afara ,cu nici un acaret ,cu nici o imagine ,cu nici un fundament .Faptul ca iubim fara fundament sperie atat de tare incat omul fuge .Omul are nevoie de apa ,ii e sete ,se ofileste fara dragoste ,dar el cauta ceva logic aici .Ceva concret ,palpabil .Un cont in banca ,o explicatie ,cat de mica .Si daca nu gaseste niciuna ,isi pune picioatele in functiune si o ia la sanatoasa .Pentru el este de neinteles iubirea fara logica .Si in cautarea unei explicatii ,te ofilesti ,fiindca viata insasi n-are nici o explicatie .
Este pur si simplu
Comentarii