Rana cea blanda

Lucrurile devin fierbinti,

 In preajma noastra,
  
Lupii albi  

 Inconjoara sufletul meu, 

Urland ametiti !

               II 
Cand trupurile se ating

 Corpul tau aduna, 

Fluturii din zbor, 

 Si toarna peste mine 

 O lava salbatica aspra 

In timp ce eu devin 

 Un dulce greu  

 Picurand lumina! 

      III 

Atunci ,
  
In adancul fiintei mele, 

Inghenuncheaza ingerul melanxcoliei  

El se uita cu un ochi la tine ,
   
Iar cu celalalt ,

 La singuratatea noastra ... 

      IV 

 Nu este hotarat  ,

Dar nu stie  

 Pe care dintre noi doi sa-l raneasca  

Iata sentimentele 

 Ne sant prea mult stilizate ,

 Ele dau tipat vesel 
  
Desi gura lor devine  

 Un alb stralucitor  

Cerul deasupra noastra le acopera  

Cu aripi insangerate 
  
Pasaminte nu pot zbura 

 Sorii par de uraniu , 

 Iar ingerul  meu 

 Se  transforma , 

 Intr-o turma de zimbrii  
                
                  V 

Ei plutesc in gura mea , 

 Hranindu-se cu adancul adancurilor 

 Asteptand , 

Pe unul din noi .... 

Sa- l raneasca .


Magda Cozianu ,poet  
                                    
                            
                                      

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Reuniunea

Mandala Pamantului

Invitatie