De ce ne atrag stirile negative?

Noua spiritualitate a lumii afirmă că “mintea este inocentă” şi – pentru că nu are capacitatea de a face distincţia între adevăr şi falsitate – devine o pradă uşoară pentru cei charismatici. David Hawkins spune că “mintea nu poate face distincţia dintre adevăr şi falsitate” – cel puţin pînă atunci cînd se aliniază la principiile onestităţii şi ale adevărului, ceea ce marchează o schimbare majoră a vieţii omului în toate aspectele sale. Totuşi, acelaşi autor afirmă că 78 la sută din populaţia lumii trăieşte sub acest nivel, ceea ce face ca mintea unui procent uriaş de oameni să poată fi manipulată ori programată. Pînă cînd mintea atinge starea de onestitate, omul este mai degrabă condus de emoţiile sale, precum şi de aparenţele ce creionează portretul unei lumi pline de agresivitate, de violenţă, de mînie, de teamă, de nesiguranţă, incertitudine etc. Acestea sînt acompaniate de absenţa principiilor şi a alegerilor capabile să ducă omul către manifestări superioare, precum iubirea pentru alţi oameni, creativitatea, căutarea lui Dumnezeu sau înţelepciunea. Omul ce trăieşte în interior într-o stare de conştiinţă sub nivelul adevărului şi al onestităţii manifestă tendinţe distructive, agresive, autodistructive, violenţă verbală şi comportamentală, frică, furie, disperare şi tot cor­tegiul arhicunoscut al trăirilor umane de suferinţă. Că fiecare om trece prin asemenea “stări ale Iadului interior” într-o viaţă de om este adevărat şi firesc. Nefirescul provine din acea lume a conştiinţei în care negativitatea interioară este un fel de a fi, un fel de a trăi, un fel de a percepe şi înţelege experienţa vieţii. Dacă ar fi să privim către ştirile ce “locuiesc lumea de azi”, vom observa că negativitatea ocupă locul principal în topul atenţiei publice, iar conştiinţa care-o propagă, o aduce în existenţă şi-o perpetuează apare ca una obişnuită. Şi, într-adevăr, aceasta pare a fi lumea normală, pe cînd o lume a conştiinţei înalte poate fi catalogată drept naivă, inocentă sau lipsită de inteligenţă. Dacă Hawkins are dreptate şi 78 la sută din populaţie nu a atins nivelul adevărului, atunci devine de înţeles de ce în lumea înconjurătoare predomină minciuna, furtul, violenţa, agresivitatea, furia, frica, ameninţarea…! Şi, încă, ele par a fi prins în mreje categorii de oameni cărora li se poate cere raţiune şi responsabilitate, căci se presupune că educaţia inhibă manifestările iraţionale. Faptele dovedesc, însă, că – dincolo de manifestările frustre, barbare, violente, profund egoiste, teribiliste specifice celor mai joase niveluri ale conştiinţei, există aceleaşi manifestări mascate, ascunse, prezentate sofisticat şi pervers, ori manifestate astfel, dar care scapă vizibilităţii celor mai mulţi oameni. Aceste trăsături, manifestări şi trăiri umane împiedică evoluţia omului şi şansa lui de a înţelege şi trăi fericirea, bucuria sau mulţumirea ca putere interioară, în el însuşi. Omul vede în afară sursa fericirii, ca şi pe aceea a suferinţei şi de aceea “altul este vinovat, el este victima” (ce consolare pentru propriul sentiment de vinovăţie!). Dacă aveţi ocazia să priviţi către aceste trăsături ca spre unele ce caracterizează conştiinţa joasă, chinuită, prinsă în propria-i capcană, vă veţi obişnui să scăpaţi de propria agresivitate chiar şi pentru faptul că sînteţi conştienţi de ea.