Regreta cu sens ,regreta cu speranta!

Reiau seria unor editoriale de importanta capitala scrise de Narcisa :
Sensul regretului este acela de a îndrepta o eroare, un păcat, o greşeală. Să regreţi înseamnă să înţelegi că în trecut ai luat drumul strîmb, în loc de drumul drept, şi calea ceţoasă, în loc de cea senină. În regret se găsesc luciditatea şi intuiţia, recunoaşterea propriei participări la existenţă, a capacităţii proprii de a decide şi a face alegeri în viaţă. A regreta înseamnă a duce un sîmbure de lumînare peste faptele, gîndurile şi alegerile tale şi a îndrepta ceea ce a strîmbat sensul şi semnificaţia întîmplărilor de viaţă. Fără a îndrepta ceea ce a fost strîmb, regretul rămîne doar apă de ploaie, turnată peste un munte de pietre. Degeaba regreţi, dacă nu îndrepţi, şi degeaba te lamentezi, dacă nu acţionezi. La baza depresiilor umane se află cîrduri întregi de regrete. Depresia este un fel de a locui în trecut, acolo unde totul putea să fie într-un fel, dar a ieşit pe dos. Îţi pare rău şi suferi pentru că n-ai luat-o pe poteca cea plină de plopi, ci pe aceea expusă razelor pîrjolitoare ale soarelui. Depresia îşi are fundamentul într-un principiu feminin, pasiv, orientat spre aşteptare şi prăbuşire, decît spre acţiune şi ofensivă. Depresivul este ofensiv în relaţia cu sine, dar în el se zbat şi se luptă elemente din trecut şi bariere iluzorii, care-i apar în faţa viitorului. Regretul pozitiv te umple de speranţă şi de bucurie, cînd el apare pentru a îndrepta eroarea sau păcatul comis, greşeala sau pasivitatea, alegerea şuie sau raţiunea descîntată. Cel negativ te face să vorbeşti de unul singur prin casă şi asta doar fiindcă te-ai găsit vinovat. Să regreţi pentru a stabili vinovatul este cu totul altceva decît să regreţi pentru a-ţi schimba năravurile. Să regreţi pentru a te ierta pe tine însuţi este cu totul altceva decît să regreţi pentru a te acuza. Cînd te simţi lipsit de resurse interioare, adică de gînduri, motivaţii, speranţe şi aşteptări liniştite, frumoase, pozitive în esenţa lor, descurajarea şi regretul se cuibăresc în sînul minţii tale şi încep să te scurme, să te devasteze. Fie regreţi că te-ai însurat sau te-ai măritat cu X şi ai părăsit pe Y, fie regreţi că ai plecat sau ai rămas într-o slujbă, ceva regreţi şi destrăbălarea regretelor ajunge pînă acolo încît ajungi să regreţi că respiri sau că spui un cuvînt în locul altui cuvînt. Fapta făptuită rămîne în trecut şi are efecte în prezent. Ea nu mai poate fi schimbată acolo unde s-a produs, ci aici, unde persistă efectele ei. Regretul poate exista atît timp cît este însoţit de o acţiune care te ajută să schimbi ceva. Fără acţiune, el te trage spre depresie şi te incită în a deveni suferind. Mintea ta te face vinovat şi tot mintea ta riscă să ajungă judecătorul lumii întregi, dacă emoţiile negative nu aduc cu ele în trăire şi apoi în realitate schimbări pozitive. Avem nevoie să fim atenţi la orice moment de cădere nervoasă, la orice regret şi la orice stare de suferinţă, căci şi cu acestea ne obişnuim, şi ele ne pot deveni călăuzitori prin noaptea sufletelor noastre. Or, în noapte orice drum se vede, dacă există o lumină. Şi în noi, orice soluţie, orice schimbare apare limpede cînd sîntem însoţiţi de speranţe, de dorinţa de a schimba ceea ce ne face să ne simţim rău. Regretă cu sens, regretă cu speranţa că poţi schimba şi tu eşti cel ce decide, alege şi doreşte această schimbare. Regretă cu sens şi doar aşa poţi să te dezvolţi şi să nu mai repeţi păcatele din trecut!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

În fluxul tuturor lucrurilor bune